Cine să mai aştepte când totul e atât de perisabil? Când, dacă nu ai făcut live-blogging din ceafa evenimentului aproape că nu mai are sens să te încumeţi să scrii? Când un mesaj pe Facebook apare în hăul news feed-ului la doar câteva minute după ce am apăsat F5? Când mai toate apariţiile de domeniu sunt doldora de cuvinte ca adaptare, viteză, la un click distanţă, go, go, go, profită acum!? Când lăsăm baltă o carte după doar câteva pagini, convinşi că nu avem ce învăţa din ea?

via

Puterea de a aştepta începe să fie ca mersul la sală. Toţi ştim că e bine şi sănătos să mai ajungem şi în faţa oglinzilor de acolo, nu doar în faţa celor din baie (eventual pentru a ne face fotografii sexy pentru profilul de Facebook), dar prea puţini sunt cei care bifează la destinaţie. Astăzi, dacă nu eşti rapid nu eşti suficient de bun, dacă nu eşti early adopter înseamnă că nu ai curaj şi că, de obicei, te prinzi cam greu.

Mi s-a confirmat, poate mai mult ca oricând, că şi aşteptarea duce la ceva. Că are înţelesul ei, că nu apare în peisaj gratuit, că s-ar putea să ne facă să înţelegem că faina se cerne pentru ca la final să rămână ce-i mai bun.

Comments

comments