Despre lupte şi eroi
Scris pe de Oana Filip
Dintodeauna am fost atraşi de eroi. De la cei din desenele animate, la cei din poveştile descoperite în şcoală şi până la cazurile reale. Ne plac şi îi admirăm pentru că, de obicei, au ceva ce noi nu avem. Găsim la ei ceva ce nouă ne lipseşte. Ceva ce avem mai puţin sau deloc. Poate fi vorba despre curaj, despre perseverenţă, despre determinare sau despre toate la un loc.
Eroii sunt o proiecţie a ceea ce noi nu suntem şi poate nici nu vom fi vreodată. Sunt obişnuiţi cu luptele şi cu faptul că ajung adesea în colţul din ringul de box. Fac parte din ei şi din realitatea pe care o trăiesc. Indiferent că este vorba despre Harap-Alb, despre cei care salvează vieţi în fiecare zi sau pur şi simplu despre cei care sunt eroi prin binele pe care îl fac în mod natural, toţi ştiu să ceară ajutorul, să accepte sfaturi şi soluţii din partea celor apropiaţi. Mai mult, toţi îşi recunosc, mai devreme sau mai târziu, slăbiciunile, tocmai pentru că a fi erou nu înseamnă a nu fi vulnerabil.
„Cea mai înverşunată luptă este cu tine însuţi, te afli în ambele tabere.” A spus-o Voltaire şi cred cu tărie că alături de câţiva Păsări-Lăţi-Lungilă luptele, personale şi colective, ar căpăta un alt sens. Ar fi mai simplu, sunt convinsă.