iA


Fericirea nu e în lucrurile mărunte

Scris pe de Oana Filip

Sunt zile în care bucuria te însoţeşte ca o umbră. Fără cine ştie ce motiv, eşti împăcat cu tine şi cu ce faci. E o stare de bine greu de pus în cuvinte, dar frumos de trăit.

1390564_10201329663338380_1462593268_nFoto credit: Cristina Poncu

Ne plac clişeele la fel de mult pe cât ne plac plimbările prin parc. Şi nici măcar nu e rău că le ţinem pe-aproape şi le punem la treabă ori de câte ori ni se iveşte ocazia. Unele, însă, mi se par că sunt depreciate. Exact ca vinul ăla de X lei, pe care nu îl cumperi tocmai din cauza preţului, fiind prea mic, de parcă prea mic este echivalentul la rău, de prost gust. Ei bine, pe încercatelea, vă spun că raţiunea cu naraţiunea şi vinul cu preţul nu se pupă întotdeauna.

„Fericirea e în lucrurile mărunte” e una dintre vorbele de duh, pe care o spunem şi în care credem, fiecare după cum îi şade mai bine. Îndrăznesc, o dată în plus, chiar cu un pahar de vin lângă mine, ironia face că are chiar un preţ prietenos, să scriu literă cu literă că fericirea fix în lucrurile mărunte nu e de găsim.

De când şi până când e iubirea, prietenia, colegialitatea, apusul sau răsăritul, sinceritatea, surprizele frumoase, cărţile care se lipesc pentru totdeauna de noi, fotografiile celor dragi, lucruri mărunte? Cred că sunt taman alea care ne aduc broboane de sudoare pe frunte şi zâmbete generoase pe feţe. Iar de intensitatea pe care o resimţim nici nu mai pomenesc. Ea ne face să ne dăm jos din pat în fiecare dimineaţă.

Zi și tu

opinii