Ratăm prea multe?
Scris pe de Oana Filip
Un schimb recent de sms-uri mi-a amintit cât de lipiţi sunt unii de job şi doar de el. Nimic rău până aici, dar când mult devine prea mult, iar prea mult-ul începe să te orbească, ceva trebuie schimbat.
photo credit: Iulian Amarandei
Oricât de tare ne-ar plăcea să stăm la birou, oricât de motivaţi şi dedicaţi am fi, oricât de „wow” ar fi proiectul la care lucrăm şi oricât de convinşi am fi că nu e nimic mai frumos, ei bine, există viaţă în afara jobului. Şi nu doar a jobului. Şi a relaţiilor sufocante, şi a orice ne fură complet energia şi atenţia de la lumea largă.
În ritmul şi tonul ăsta, sunt şanse mari să ratăm adevărata fericire. Aia care nu-i nici în salariul luat la final de lună, nici în vacanţele petrecute care încotro şi nici în apariţia numelui în negura www-ului. S-ar putea să stea ascunsă chiar în toamna care ne trece prin faţa ochilor şi în zilele senine, al căror apus ţi se lipeşte de suflet şi te face să spui în şoaptă „Mulţumesc!”.
Hai să stăm mai des cu faţa la soare şi să fim mai recunoscători că trăim vremurile astea.