Prea des uităm că astăzi e mai important decât mâine şi cu mult mai valoros decât peste cinci ani. Trăim prea mult în proiecţii de tot felul şi prea puţin în clipa de faţă.

Titlul e de fapt o replică de-a Oanei Pellea pe care am auzit-o la emisiunea Profesioniştii, varianta online. De atunci, m-am trezit că o tot folosesc în diferite contexte, dar care sunt legate invizibil de o aţă fină.
Adevărul e că marele câştig de când afirmaţia cu pricina mi s-a lipit de suflet nu e că-i o metaforă frumoasă de a sugera alergătura nebună de zi cu zi. Mai important decât atât e faptul că poate sunt un pic mai conştientă că şi mie mi se întâmplă adesea să mă încalţ cu papucii unui alergător repezit.

Şi n-ar fi nimic rău în asta, în afara faptului că trecem ca nişte orbi prin momente de o frumuseţe rară, de o intensitate măreaţă. Iar atunci chiar sunt şanse mari să avem senzaţia că ne-au alunecat multe printre degete. Şi dacă nu mai dăm nas în nas cu ele niciodată? Atunci pentru ce atâta alergătură?

Comments

comments