Când simţi că dai şi nu (prea) primeşti
Scris pe de Oana Filip
Voluntariatul nu intră în ograda asta că acolo e vorba despre alte cele.
Au mai fost situaţii în care m-am trezit că pic în stări meditative, în care m-am luat la întrebări şi pe mine şi pe cei apropiaţi. Şi nu pot să neg că am trăit şi clipe în care am simţit că în timp ce deschid uşa larg sunt nevoită să bat la ale altora de trei ori la rând şi eventual să încerc şi clanţa.
Să nu care cumva să credeţi că oi fi doar eu spiritul bun şi corect şi etic şi joie de vivre din toată povestea. Plus că relaţiile nu prea pot fi puse sub umbrela trocului şi nu-i uşor de tras linie şi de arătat cu degetul care a fost mai harnic.
În schimb, cred că deşi e greu de pus pe cântar, modul în care ne simţim spune ceva şi despre de ce alegem să oferim atenţie, interes, grijă, sprijin, susţinere etc. cu o generozitate care uneori ne surprinde şi pe noi de parcă am fi un robinet uitat deschis.
E ca în recomandările celor care ne încurajează să salvăm planeta. Sau măcar să fim mai responsabili faţă de ea şi implicit faţă de noi. Aşa cum e bine ca atunci când ne spălăm pe dinţi să avem apa închisă, uneori trebuie să mai punem frână şi la datul ăsta necondiţionat.