Mi-am amintit de o metaforă folosită de Eugenia Vodă, realizatoarea emisiunii Profesioniştii: „pentru cei care vor avea timpul şi mai ales timpul interior.”

Photo credit: Ionuţ Rădulescu

Nu doar pastilele culturale au nevoie de un timp al lor, ci şi viaţa asta de zi cu zi, care se perindă mai mult prin faţa noastră şi mai puţin prin interiorul care ne şopteşte câte şi mai câte. Cred că timpul ăsta despre care vorbeşte Eugenia Vodă cere mult curaj. E ca o trezire brutală, în care cineva aruncă pe tine apă rece de izvor, eventual când încă eşti sub plapumă.

Nu-i uşor să-i faci faţă şi nici nu prea te încântă să îl laşi să îşi facă de cap. Cine ştie cu ce te alegi la final, cine ştie ce scenarii îţi mai apar în minte şi câte nopţi mai sacrifici. Să vezi atunci timp pierdut, deşi cred că de fapt e câştigat, nu irosit.

Nu ştiu dacă timpul ăsta interior schimbă ceva, dar ce ştiu sigur e că atunci când îi vom da ascultare aşa cum se cuvine, cu răbdare şi înţelepciune, vom începe să câştigăm timp. Iar asta ne dorim cu toţii, nu?

Comments

comments