Aşa cum nu există pod care să reziste în faţa unui tsunami, aşa nu există nicio relaţie care să n-aibă punctele ei de fragilitate. Fie ea de ce-o fi: frăţească, de iubire, de amiciţie sau alte cele.

photo via The Brander

Îmi dau seama, tot mai des, cât de sensibile pot fi legăturile pe care le avem cu cei dragi. Şi cât de repede pot da peste cap ani întregi de lapte şi miere. Chiar şi cele-mai-cele relaţii au lada lor de vulnerabilităţi, strânse în momente mai bune sau mai nebune. Lada asta e de fapt subconştientul nostru, în care se adună acolo toate apăsările pe care le-am tratat superficial sau le-am ignorat crezând că le putem fenta. De fapt, ne-am păcălit singuri. Nu doar că nu au dispărut, dar ca orice rană netratată, se întoarce ca un bumerang şi se transformă în ceva mai greu de digerat şi pentru stomac şi pentru suflet.

În schimb, sper să învăţăm să facem faţă confruntărilor şi să nu mai lasăm lucrurile în aer. Să le găsim o rezolvare, să le dăm o concluzie, chiar dacă e una care ne macină.

Altfel, tare mi-e teamă că relaţia aia e ca un fir de aţă de mătase pe care o purtăm cu speranţa că va rămâne acolo pentru totdeauna. De fapt, cu următoarea ocazie când ne spălăm pe mâini o vom rătăci prin chiuvetă.

 

Comments

comments