Nu trebuie să fii super competitiv (cum e Monica din Friends) ca să îți dai seama că nu-i chiar comod să pierzi. Și că sunt muuuuult mai sexy momentele în care ridici cupa deasupra capului. Ce uităm, prea des, e că savoarea și echilibrul e undeva între cele două extreme.

Spontaneitate surprinsă de ochii frumoși ai Cristinei Poncu

Să pierzi fără să lupți—asta mi se pare nedrept și mai greu de internalizat. Dar nu cred că se întâmplă așa des, motiv pentru care nu știu dacă merită un consum prea mare de energie. Sau vreun început de scenarită cronică lipsită de fundament.

La final de zi, nu contează etichetele pe care le pui mai mult sau mai puțin superficial, ci ce urme au lăsat în tine toate luptele (cum te-au făcut să te simți, ce ai stârnit în alții sau în ce fel te-au schimbat). Cântarul moral și emoțional este, poate, cel mai bun indiciu ca să îți dai seama cum te afectează și mai ales cum alegi să mergi mai departe.

E un exercițiu pe care încerc să îl practic în fiecare zi și din care să învăț morala. Apropo, se schimbă și ea odată cu setul de valori pe care îl tot modelăm ca lutul. Până la urmă—asta ne dă apă la moară să devenim mai buni, nu-i așa?

Comments

comments