iA


Șapte ani digitali

Scris pe de oana

Zilele trecute mi-am amintit că împlinesc șapte ani digitali. În 2009 am deschis prăvălia asta și de atunci am tot fost într-o relație complicată. Adicătelea ba am scris într-un ritm nebun, ba am fost o leneșă de zile mari. Dar ce bine-i că nu am de dat socoteală, ci doar de mulțumit.

1-1uq35BJemHknn4XAretyeA

Ilustrație de magica Ilinca Roman

Nu de puține ori am zis că persoana care are răbdare să răsfoiască printre poveștile de aici își face o idee destul de sănătoasă despre cine—dar mai ales cum, sunt. Ce mă macină și nu-mi dă pace prea ușor, ce îmi oferă energie bună și zvâc pe termen lung, ce mi se pare că merită ținut pe-aproape sau lăsat în urmă.

Acum nu știu câți au fost de felul ăsta și nici nu mi-a trecut vreodată prin cap să îi iau la numărătoare. Mereu am simțit (și crezut—da, sunt o naivă) că las degetele să alerge pe tastatură (în primul rând) pentru mine. Că eu sunt naratorul și ascultătorul. Că e realitatea mea, uneori croită strâmb, alteori nemțește, de cele mai multe ori în armonie cu my-inner-why.

Sunt 550+ de gânduri așternute aici în stări de tot soiul. Puține dacă e să mă iau după ce reușesc să facă alții în grădinile lor www-iste, multe dacă mă raportez la intensitate. Am îndrăznit să scriu mereu cu onestitate și deschidere, fără ambalaje ochioase și alte acareturi. Am apelat doar la fotografii și ilustrații spectaculoase. Sper că am reușit să transmit starea asta de echilibru și dincolo de monitor și să ajung la cine s-a nimerit să fie pe aici.

Habar n-am dacă voi apăsa pedala mai tare și voi scufunda penița în cerneală de o să umblu cu mâinile murdare (ca prin școala primară). Ce știu, în schimb, e că voi scrie în momentul în care voi simți că șoaptele din interior asta îmi dictează. Iar aici nu e nici cu alarmă, nici cu vreun app de to do-uri și nici cu snooze. Le las pe ele să-și facă de cap.

Mulțumiri și toate cele oamenilor care au trecut pragul digital și s-au încăpățânat să cunoască o parte din mine. Înseamnă tare mult. Cheers!

Din partea casei: o obsesie muzicală și o poezie naivă.

Zi și tu

opinii