Am toată colecția Decât o Revistă. Țin la ea mai mult ca la orice altă carte cu autograf care lenevește prin bibliotecă. ❤️

Photo credits: Decât o Revistă

Eram în anul trei de facultate și aflasem de DOR de pe Twitter. Circulase o imagine cu o notiță (cred că era scrisă cu un pix cu pastă roșie) a celor care s-au adunat la bere și au pus la cale primul număr. Ulterior, a apărut și coperta cu Dobrovolschi, fotografiată de Alex Gâlmeanu. Nu am cumpărat numărul cu pricina, nici eu nu știu de ce, dar pe următorul nu l-am ratat. Și de atunci nu mi-a mai scăpat niciunul.

DOR #2 are o însemnătate emoțională pentru că l-am împărțit cu Monica, o fostă colegă de grupă și o mare iubitoare de filme. Am tăiat revista — la propriu — cu un cuțit și i-am oferit jumătate. Ne-am scris câte un mesaj una alteia și am păstrat partea mea cu sfințenie. Am documentat întâmplarea pe blog cum m-am priceput mai bine la vremea cu pricina.

Câțiva ani mai târziu, l-am invitat pe Cristi Lupșa la Creative Coffee și mi-a adus primul număr din DOR. Yaaay! 🎉 Aveam toată zestrea pusă la păstrare, așa că am simțit că e timpul să dau mai departe. Am făcut abonamente cadou cu ocazia zilelor de naștere, dar și fără ocazii per se, i-am încurajat pe alții să citească, le-am strecurat câte un număr prin casă.

Am dus susținerea asta până la punctul în care aveam două abonamente sub același acoperiș. Țin minte că Gabi Dobre a sunat-o pe sora mea ca să o întrebe dacă e vreo eroare cu adresa de livrare. Nu era. Și eu și Sim voiam o relație separată cu DOR, nu o continuă negociere — cine-citește-prima?

Luna asta, DOR și-a stabilit o țintă curajoasă — 1.500 de abonați noi în comunitatea de iubitori de jurnalism narativ. E un număr spectaculos, dar la care pot ajunge dacă noi, cei care le cunoaștem deja potențialul, dăm mai departe și le spunem celor din jur despre poveștile pe care le construiesc. Despre cum micșorează distanțele dintre oameni. Despre faptul că nu suntem singuri. Despre subiecte prea puțin dezbătute în alte media. Despre o transparență discursivă de care avem mare nevoie. Despre o Românie în care criza de identitate merge dincolo de noi vs ei.

Nu e nevoie de growth hacking strategies sau de ad-uri pe Facebook ca să dai o mână de ajutor și să le arăți susținerea. E suficient să le transmiți colegilor, familiei, mentorilor, grupurilor din care faci parte ce înseamnă DOR pentru tine și cum te-a ajutat.

E adevărat că nu-i simplu să ai un pitch convingător când știi că schimbările pe care le stârnește revista asta sunt atât de intime. Cum poți să le traduci astfel încât să nu pară că filozofezi sau vorbești în metafore?

Alege o poveste din revistă care te-a făcut un om mai bun sau care ți-a schimbat lentilele prin care vezi lumea și viața. Dă-le un link de unde să o citească sau împrumută-le revista. Ajută-i să devină believeri.

P.S. Cu ajutorul echipajului Pixelgrade mi-am luat abonamentul Storyteller ca să fiu sigură că nu ratez magia de conferință din toamnă. ☕️

Comments

comments