Începe cu tine
Scris pe de oana
Sunt o norocoasă. De fapt, îmi muncesc norocul în fiecare zi. Am lângă mine oameni care mă ajută să fiu mai bună. Asta nu înseamnă că-mi spun ce vreau să aud. Dimpotrivă, îmi oferă perspective diferite și, uneori, îmi demontează ce cred(eam) că știu cu tărie.
Fotografie făcută de magica Poncu. Cristina Poncu.
Mi-ar plăcea să vorbesc mai mult (sau să scriu mai des) despre nemărginitele beneficii de a avea un mentor. În unele cazuri, rare ce-i drept, ele chiar există, nu sunt cuvinte hot din lumea startupurilor.
Din fericire, eu și Adriana investim în relația asta de 7 ani și reușim să o consolidăm indiferent de experiențele prin care trece fiecare dintre noi. Faptul că ne leagă valori similare ne ajută să ținem pasul una cu alta chiar și atunci când ne despart mii de kilometri. Sau mai ales atunci.
Ce simt nevoia să spun este, de fapt, mulțumesc. Îi mulțumesc Adrianei pentru eleganța cu care și-a împărtășit perspectiva nu doar asupra creșterii mele personale și profesionale, ci asupra modului în care vede și înțelege lumea per se. M-am dus în vacanță în Olanda cu mintea încleiată și m-am întors cu ea mult mai limpede. Pe lângă asta, sunt mai încrezătoare că pot schimba ceva pentru mine. Modul în care m-a ghidat și mi-a deschis orizonturile va rămâne o referință pentru mult timp.
Cu toate astea, gândurile de față nu sunt despre mine sau despre ea și nici despre relația de mentorat și prietenie pentru care sunt profund recunoscătoare. ❤️
Mai degrabă, simt nevoia să spun și în felul ăsta cât de multe avem de câștigat când ne uităm cu ochi senini și cu priviri mai blânde la noi înșine, la ceilalți și la viață în general. Când vom reuși să ne acceptăm pe bune pentru cine suntem, cu tot ce presupune asta, vom putea să ne uităm cu mai multă claritate și la ceilalți. Îi vom privi pentru ce sunt și ce reprezintă cu adevărat, nu pentru ce ne place să ne imaginăm sau ne alimentează același film prost la nesfârșit. Ca să fie un final sau măcar un parcurs diferit e nevoie să schimbăm ceva în primul rând la noi.
Acel ceva este curajul de a fi autentici și, vorba cuiva drag, de a ne opri să bullshit ourselves. Sau, cum zice stimabilul Jordan B. Peterson: ”You must decide what to let go and what to pursue.” Vânt la pupă!