iA


Povești din 2018 (care m-au făcut mai bună)

Scris pe de oana

Văd că distanța dintre seria asta de povești e din ce în ce mai mică. Acum câțiva ani mi s-ar fi părut inacceptabil, astăzi mi se pare firesc. Că doar fiecare își orânduiește viața (fie ea și digitală) cum vrea, nu-i așa?

Ca întotdeauna, ordinea e aleatorie, însă recunosc că unele recomandări le-am adus intenționat mai în față. Partea bună e că nu expiră prea curând, așa că bucurați-vă în tihnă.

Albastru cu Ștefan Vaida
E un episod de care sunt legată în multe feluri. Îmi amintesc de prima discuție cu Diana despre ce ar înseamna Albastru, despre notițele luate într-un restaurant, de faptul că am uitat foaia acolo, de momentul în care i-am spus că Pixelgrade finanțează povestea cu Ștefan Vaida, despre screenshot-urile pe care mi le-a trimis ca să văd reach-ul pe Facebook sau reacțiile oamenilor din toată țara. Mai facem.

Adrian Despot: Liber sau așa ceva
Portretul lui Despot din DOR (scris de Adrian Lungu) m-a ajutat să dau erase la tot ce știam despre el (nu foarte multe, de altfel) ca să fac loc pentru un personaj la care apreciez respectul pentru muncă, perseverența și autenticitatea. Ceea ce vă doresc și dvs.

Doctori și Dumnezei
Topul meu cu jurnaliști preferați din echipajul DOR începe să se schimbe, iar de ceva vreme i-am făcut loc și Soranei Stănescu. I-am citit povestea din numărul #31 cu sufletul la gură și recunosc că încă îmi amintesc cum m-a făcut să mă simt la vremea cu pricina. Am fost bucuroasă să văd atâta claritate într-un subiect despre care toată lumea are o părere, dar mai nimeni nu vrea să își clatine propriile convingeri. Mulțumesc!

The simple joy of ”no phones allowed”
Și mie mi s-a întâmplat să iau telefonul în mână din reflex și să mă pierd în tot felul de aplicații care ne fură timpul și energia pe nesimțite. Mi-a fost greu să ies de acolo și să îmi regândesc relația cu telefonul, dar mai ales cu mine și cu ceilalți. Articolul ăsta este despre cum să te conectezi cu adevărat la persoana din fața ta ca să îi oferi ce merită: atenție, respect și ascultare activă.

The problem with being perfect
Toată nebunia asta cu social media, likes, inimioare, followers, seen și alte asemenea ne transformă în niște zombie. Povestea din The Atlantic este despre cum să pui stop unor patternuri mentale și să îți regândești nevoia de perfecțiune. Pentru că, de fapt, ea s-ar putea să ascundă altele și să nu aibă nimic de-a face cu numărul ăla de like-uri pe care tot îl verifici — “Aim high, but get comfortable with good enough.”

Persistance vs consistent
De Seth Godin nu ai cum să te saturi, deși recunosc că unele articole mă ating mai mult ca altele. Cum ar fi ăsta, în care trasează tușe clare între cele două concepte pe care, de multe ori, le folosim interșanjabil — “Persistence can be selfish, but consistency is generous.”

Who are you without the doing?
De cele mai multe ori ne prezentăm cu job title-ul, scoatem cartea de vizită, căutăm shortcut-uri profesionale pentru că simțim că asta ne definește. Dar cine suntem în lipsa lor? Cu ocazia asta vă spun despre un podcast foarte mișto — Hurry Slowly, de Jocelyn G. Klei. Și ea este foarte mișto, desigur.

Why I have coffee with people who send me hate mail?
Trăim într-o Românie divizată din multe puncte de vedere, iar dialogul în care bula noastră e mai bună/deșteaptă/pregătită/pragmatică etc. decât bula lor e un argument pe care îl derulăm aproape obsesiv. Uneori cu intenție, alteori fără să ne dăm seama. Dar ce-ar fi să ne facem curaj să intrăm un pic și în alte bule?

In praise of extreme moderation
“There are tens of millions of people who do better at each of these things than I do. But I don’t have to compare myself with them, because I’m in a different competition. And in that arena, I’m one of the best I know. I am an absolute master at moderation.” — Atât.

Pe Bune
Episoadele cu Grasul XXL și Ana Morodan m-au cucerit. Sunt preferatele mele din tot ce a reușit să facă Andreea Vrabie, gazda podcastului, până acum. Mi se par exerciții obligatorii de autenticitate și transparență, de care avem mare nevoie. Zilele astea termin și Pe Bune Live, iar ce am auzit până acum mă determină să îl listez aici.

The Psycholofy of Money
“How you save, how you spend, what your business strategy is, how you think about money, when you retire, and how you think about risk may all be influenced by the actions and behaviors of people who are playing different games than you are.”  — Cu plăcere.

TED Talk cu Christoph Niemann
Îl urmăresc pe Niemann de câțiva ani și îi apreciez enorm exercițiul zilnic pe care îl face pe Facebook de a desena ceva sau de a face o compoziție neașteptată din elemente care par să nu aibă nicio legătură. Poate și asta îmi dă vânt la pupă să continui cu sertarul #astăzimi-aplăcut. TED talk-ul lui ne amintește că suntem fluenți într-o limbă și nici măcar nu știm asta.

Connect, Then Lead
Într-o lume în care să ajungi manager e un fel de stea pusă în frunte, despre care toată lumea vorbește ca de o unică oportunitate de creștere într-o organizație, cred că avem tot mai multă nevoie de povești care să demitizeze imaginea asta de tip unicorn. Articolul din Harvard Business Review contrabalansează printr-o abordare soft, dar atât de neccesară pentru oricine e la cârmă sau tânjește să ajungă acolo.

Față de episoadele trecute, îndrăznesc să vă arunc cu praștia și câteva cărți citite în 2018 și care mi-au plăcut mult de tot:

Vă doresc ca poveștile astea să vă țină companie în ultimele zile din an, dar nu numai. Cât despre 2019, să fie cu mai multe revederi în aceeași încăpere, autenticitate și voie bună. Vă pup, pa, pa!

Zi și tu

opinii