iA


Povești din 2020 (care m-au făcut mai bună)

Scris pe de oana

Mă gândesc să sărbătoresc (încă nu știu cum) cei cinci ani la rând de când fac lista asta de povești. Ca om care crede mult în puterea obiceiurilor și a consistenței, declar acest articol o victorie în sine. Una peste alta, nu sunt convinsă că voi continua pentru că felul în care colecționez aceste povești devine fragil pentru că eu consum tot mai mult conținut. Ce s-a schimbat în ultimii ani are de-a face cu profunzimea informației. Cred că singurul care poate să scrie 100 de cuvinte și să aibă mereu dreptate și totuși să aibă un soi de adâncime (nu o fi plictisitor?) e Seth Godin.

Foto credit: Katerina Nedelcu

Pe lângă faptul că oricum mă ancorez mai mult în cărți decât în articole, mai ales că devin tot mai detașată de cele care nu sunt puse în context, am credința că o carte de 200 de pagini îți cerne înțelegerea ca nimic altceva. De asta am și ales să încep cu o serie scurtă de lecturi pe care le-am descoperit în 2020.

Următoarele cărți m-au topit, m-au cucerit, m-au zgâlțâit, m-au frământat, m-au bucurat, m-au purtat prin stări și gânduri de toate felurile. Am scris pe GoodReads câteva cuvinte după fiecare lectură, așa că aici am să mă rezum la numirea lor (ordinea e aproape aleatorie):

  • Humankind: A Hopeful History, Rutger Bregman
  • Why Fish Don’t Exist: A Story of Loss, Love, and the Hidden Order of Life, Lulu Miler
  • The Biggest Bluff: How I Learned to Pay Attention, Master Myself, and Win, Maria Konnikova
  • Let My People Go Surfing: The Education of a Reluctant Businessman, Yvon Chouinard
  • Sagmeister & Walsh: Beauty
  • Amusing Ourselves to Death: Public Discourse in the Age of Show Business, Neil Postman
  • Notes on the Synthesis of Form, Christopher W. Alexander
  • Hungry: Eating, Road-Tripping, and Risking It All with the Greatest Chef in the World, Jeff Gordinier

Am și o listă de articole care nu te învață nimic, dar îți deschide mintea. Mă rog, vorba vine. Desigur că ieși și cu învățăminte în urma lor, dar cred că avem mare nevoie de narațiuni care să ne ajute să desprindem taina întrebărilor decât cele care ne fixează mintea în convingeri și adevăruri absolute.

Poverty isn’t a lack of character. It’s a lack of cash, The Correspondent
M-a întristat gândul că varianta în EN a The Correspondet nu va mai funcționa de la 1 ianuarie 2021, dar m-am bucurat că articolele publicate până acum rămân accesibile. Ăsta e unul dintre ele și mi-a plăcut mult pentru că m-am simțit înțeleasă atunci când vorbesc, sau încerc, despre sărăcie.

„There’s a key distinction though between people with busy lives and those living in poverty: you can’t take a break from poverty.”

Vorbesc. Ca să nu știu doar eu, Ioana Burtea
Mi-am făcut curaj să apăs pe butonul play la eseul Ioanei Burtea de la DOR și nu am niciun regret. Deși m-a sfâșiat și l-am dus la sfârșit printre lacrimi și un sentiment apăsător de neputință, cred că povestea asta e emblematică pentru ce construiesc cei de la DOR și la ce se referă când zic că poveștile vindecă.

„Vreau să-mi metabolizez experiențele așa cum știu mai bine, prin scris, prin discutat apoi cu alți oameni despre ce-am scris. Vreau ca alții să nu se mai simtă singuri, cum m-am simțit eu. Vreau ca eu să nu mă mai simt singură. Dar astea sunt raționalizări, chiar dacă sunt sincere.”

În gimnastică, granița dintre performanță și abuz a fost neclară. N-ar trebui să fie., Andreea Giuclea
Poate pentru că îi știu destul de îndeaproape munca Andreei, poate pentru că sunt biased când vine vorba de scriitura ei pentru că mi se pare o gură de oxigen într-o industrie mult prea masculină, poate pentru că am citit povestea asta după ce am văzut documentarul Athelete A pe Netflix, poate-poate-poate, dar cert e că a făcut spectacol.

„Au fost oameni care au apreciat-o pentru curaj, dar și alții care i-au spus că lovește în cei care au făcut-o campioană sau că sportul de performanță nu se face cu pupături, ci cu reguli draconice și cu muncă până la epuizare.”

Is optimization ruining innovation?, Zander Nethercutt
Într-o lume în care tot mai mulți devin obsedați de optimizare, există prea puțin dialog despre costurile unei asemenea mentalități. Adesea, discursul este doar despre beneficiile de a unge un mecanism până scoți untul din el, poate și o serie de oameni odată cu rotițele alea, iar asta nu doar că nu este sănătos, dar clar nu este sustenabil.

„The more optimal our lives become, the less of a chance there is that they’ll ever be extraordinary.”

„Etichs” and Ethics, IA
Nu cred că îmi place vreo companie mai mult decât IA, un studio cu un singur produs (și declinările aferente) realizat de o mână de oameni care au valori extrem de clare și de bine comunicate la tot pasul. Felul în care construiesc compania și echipa deopotrivă mă inspiră și mă ajută să cred că se poate și altfel. Articolul ăsta vorbește despre etică în tehnologie, dar, mai ales, despre responsabilitate și despre diferența dintre etică și moralitate. Bonus: dacă vreți un mediu în care să scrieți în liniște și pace, vă recomand aplicația IA, este făcută cu multă grijă pentru utilizator.

„It is not an accident that in our time and specifically in the tech industry prefers the word “ethics” over morals so much.”

A (former) night owl’s guide to becoming a morning person, Harry Guinness
Cred că discuțiile despre somn au căpătat o dimensiune ușor stranie (de la sfaturi in extremis la eu-nu-cred-în-nimic). Pariul meu este că suntem prea aproape de fenomen ca să vorbim în adevăruri tranșante și că un pic de acceptare și toleranță față de obiceiurile celorlalți n-ar strica deloc. Articolul ăsta este de un echilibru rar în lumea somnului.

„I still watch Netflix and play video games, I just do it earlier in the evening when I now have plenty of free time — because I’ve been up since 5.30 a.m.”

The Twilight of the Ethical Consumer, Elizabeth L. Cline
O altă dezbatere controversată e în zona de consumerism, iar anul ăsta pare că ia tot felul de forme. Pandemia a fost, în același timp, pretextul ideal pentru a cheltui bani în stânga și în dreapta, în special pe haine de tot felul, dar a fost și motiv să introducem datele cardului mai rar. Consumatorul etic poartă cam aceleași straie, dar ce ne facem când nu suntem conștienți pe deplin de consecințele cumpărăturilor pe care le facem? Și nu, nu are de-a face cu ce știai deja.

„When these big apparel companies mess up, I understand it’s their responsibility to change, not mine to change the contents of my shopping cart.”

Ce înseamnă un prieten bun?, Vlad Odobescu
Cred că am o slăbiciune pentru condeiul lui Odobescu, altfel nu prea înțeleg de ce nu ratez mai nimic din ce scrie. Are un fel sensibil de a vedea lumea și de a vorbi despre ea chiar și atunci când folosește cuvinte mai puțin digerabile. Nu e cazul în acest articol-eseu, extrem de vulnerabil și de onest. Mi-am adresat și eu aceleași întrebări și deși încă mai caut răspunsuri, ce am reușit să înțeleg și să diger este echilibrul pe care l-am câștigat în relațiile pe care le am. Mai puține, dar mai profunde și mai autentice.

„O a doua condiție e afecțiunea reciprocă, faptul că fiecare dorește fericirea și împlinirea celuilalt și suferă sincer pentru necazul acestuia. Apoi, prietenia trebuie construită și împărtășită: nu e o relație ce poate fi lăsată la voia întâmplării, chiar dacă se naște, de cele mai multe ori, din întâmplare.”

When technology goes awry, Cal Newport
Articolul ăsta mi-a mângâiat sufletul, tocmai pentru că este în aliniere cu o parte dintre valorile mele.

„The „like” button, it turns out, transformed the social media experience. In their original incarnation, these platforms provided an easy way for you to post things about yourself and occasionally check on things your friends posted. The „like” button added something new: an incoming stream of social approval indicators. Now you had a reason to keep tapping on the Facebook app throughout the day: to check in on this stream of evidence that other people are thinking about you—a reward that’s significantly more appealing than simply catching up on your friends’ activities.”

Building a peace narrative, Charles Eisenstein
Citatul de mai jos este suficient ca să te facă să vrei să afli mai multe din bijuteria asta de articol:

„Holistic thinking understands that everything is intimately related to everything else. That everything is a part of everything else. That to exist is to be in relationship. That we are not separate individuals, but are interdependent both practically and existentially. That we are inter-existent. Therefore, anything that we see as an enemy is part of a constellation of relationships that includes ourselves. To use a Buddhist term, the foundation of a peace narrative is interbeing: a connected self in a living, interdependent universe, in contrast to a separate individual in a world of other.”

Considerați următoarele câteva povești un cadou din partea mea și a întregii comunități Upstairs. În mod firesc, au acces la ele doar membrii tribului, așa că dacă vrei să citești narațiuni vulnerabile scrise de oameni obișnuiți, vino alături de noi. Am ales trei povești (din 16) care mi-au plăcut în mod deosebit pentru că m-au emoționat într-un mare fel.

Growing up without a father, Mădălin Gorbănescu
I got hit by a car and survived, Ioana Făghian
I was living a good life, but I was not happy, Marta Brambilla

Orice alegi să faci în vacanța de iarnă, te încurajez să te pierzi în povești de tot felul, ideal cât mai variate și din zone pe care nu le înțelegi, dar le etichetezi. S-ar putea să te ajute la mușchiul empatiei.

Sărbători de poveste,
—Oana

 

Comments

comments