iA


Povești din 2019 (care m-au făcut mai bună)

Scris pe de oana

E al patrulea an (2016, 2017, 2018) în care continui cu o asemenea listă. Desigur, multe povești nu ajung aici. Uneori, pentru că nu reușesc să mă organizez, alteori pentru că nu vreau să forțez nimic. Unele link-uri sunt agățate prin tot felul de documente ca niște păianjeni care se plimbă în voia lor, iar unele cărți se diluează mai ușor ca altele. Am învățat să accept felul ăsta organic de a cerne făina, așa că te las cu lecturile din 2019 care și-au pus amprenta asupra mea.

Ca de fiecare dată, ordinea per se nu contează în sensul de importanță. Sper să ai răbdarea să citești tot și să continui călătoria acolo unde simți că te îndeamnă curiozitatea. Și dacă nu o faci tot sunt recunoscătoare că ți-ai luat timpul ca măcar să treci prin recomandările mele.

Față de ceilalți ani, tura asta o să sugerez și câteva cărți care m-au năucit într-un sens pozitiv. Nu doar că le voi purta cu mine mult timp de acum încolo, ci și pentru că simt că, datorită lor, am devenit un pic mai bună, oricum aș alege să definesc asta. Mai generoasă, mai empatică, mai răbdătoare, mai tolerantă, mai relaxată, mai.

Articole

The moral peril of meritocracy
Vorbește despre lives that have a two-mountain shape. Pe de o parte, e vorba despre oamenii care investesc aproape obsesiv în reputație: ce cred ceilalți despre mine? cum mă caracterizează?, încercând să câștige tot felul de lupte de ego. De obicei, duc traiuri lineare, ordinea întâmplărilor e destul de clară. Pe de altă parte, second-mountain people pun relațiile în centrul vieții lor și își măsoară calitatea ei prin asta. Sunt cei care au deschidere mai mare la diferențe de tot felul și gândesc sistemic:

“Their moral revolution points us toward a different goal. On the first mountain we shoot for happiness, but on the second mountain we are rewarded with joy. What’s the difference? Happiness involves a victory for the self. (…) On the second mountain you see that happiness is good, but joy is better.”

The machine stops
Deși rațional poate ne dăm seama că suntem extrem de atașați de gadgets în general, dar de telefoanele mobile în special, asta nu înseamnă că reușim să facem și o schimbare în sensul ăsta. Iar când, uneori, ne iese, realizăm cât este de greu să fim consistenți. Să nu te mai uiți de zeci de ori la telefon în timp ce ieși la o cafea cu un prieten, să ți-l lași în buzunar sau în geantă când stai de vorbă cu cineva, poate chiar să îți închizi notificările alea cu sunet pe care le aude un birou întreg, ei bine, asta e provocarea adevărată.

“Social life, street life, and attention to people and things around one have largely disappeared, at least in big cities, where a majority of the population is now glued almost without pause to phones or other devices—jabbering, texting, playing games, turning more and more to virtual reality of every sort. (…) These threats, of course, concern me, but at a distance—I worry more about the subtle, pervasive draining out of meaning, of intimate contact, from our society and our culture.”

Innocence lost: what did you do before the Internet?
Un eseu extrem de savuros despre oamenii care au crescut fără Internet, care explică ce a însemnat asta pentru ei. De ce toată nebunia digitală a venit la pachet cu întrebări grele, al căror răspuns poate nu îl au nici astăzi, cum s-au adaptat (sau nu) la online și care sunt costurile ascunse pe care fiecare dintre noi le plătește într-un fel sau altul. Iată și o întrebare adresată de un copil de doar 11 ani tatălui lui:

“Which would you rather be, extremely poor with loads of friends or super rich with no friends at all?”

What great inconvenience
Am ajuns să dau de site-ul ăsta via Twitter, unde stau și nu prea, unde am răbdare și nu prea, unde mi se pare relevant și nu prea. Dar lăsând la o parte dansul ăsta, rezonez mult cu ideile din articol pentru că sunt în jurul conceptului de slowing down and being generous. De la cum te protejezi pe tine însuți, dar și pe ceilalți, prin simplul fapt că nu trimiți mail-uri la 9 pm până la investitori și cum unele joburi sunt de coșmar. Toate sunt legate de alegerile pe care le putem face ca să schimbăm firul narativ.

“If you want to actually make life better, more livable, less of a slog for yourself, that involves making it better for a whole lot of other people as well. For that, you don’t need a self-help book with an asterisk in the title to blunt the profanity. You don’t need a better organizational app. You just need to legitimately and actionably care about other people.”

DOR
Ca în fiecare an, de aici aleg mai multe. Pentru că îmi plac, mă regăsesc, mă ajută să nu mă simt singură:

  • [Scrisoare de la editor] Despre educație și acțiune — Cristi Lupșa vorbește despre ce înseamnă învățarea într-o organizație ca DOR, de ce singura certitudine pe care o avem este incertitudinea, cum libertatea presupune costuri de toate felurile și care ar o soluție de ținut fricile și anxietățile sub control, fără să ne mănânce de vii sau să ne paralizeze.
  • Goluri mai multe, glezne mai fine — Andreea Giuclea a făcut poezie din articolul ăsta, iar pentru asta îi sunt recunoscătoare. Ca fată care a jucat fotbal până prin clasa a 11-a și a participat la tot felul de campionate locale (de băieți, desigur), povestea asta a stârnit un mic tsunami în mine și îmi doresc mult să ajungă la cât mai multe fete care practică sportul ăsta, dar și la noi, ceilalți, care plătim bilete ca să mergem pe stadion sau să citim presă de nișă cu titluri clickable.
  • Noua bucătărie românească — Nicoleta Rădăcină a scris superb despre ce înseamnă gastronomia românească de astăzi, de ce există un val de noi chefi care promit multe (și fac poate și mai multe) sau de ce relația cu mâncare spune multe despre cine suntem și ce ne definește. Am ajuns doar la NOUA momentan, unde a fost minunat, sper să am ocazia să experimentez și restul recomandărilor din articol.

Cărți

Învățare, de Tara Westover
Mi-e teamă să descriu cartea asta de frică să nu zic prea puține, să nu îi fac cinste. E una dintre lecturile a căror forță te urmărește nu doar pe parcursul ei, ci și mult după. Am discutat despre ea ori de câte ori am avut ocazia și mi-ar plăcea ca la un moment dat să o recitesc. Să vii dintr-o familie fundamentalistă, cu un tată care urăște orice serviciu public, dar mai ales educația, și totuși să ai curajul să îți iei viața în propriile mâine și să ajungi nu doar să studiezi în universități de prestigiu, ci să reușești să repari relația cu tine, ei bine, asta e nu doar extraordinar, ci de-a dreptul spectaculos.

Trei femei, de Lisa Taddeo
Este o carte despre vinovați și acuzați, traume, familii disfuncționale, dar și despre dorințe înăbușite ale unor femei extrem de diferite ca background, interese și ambiții. Cu toate astea, sunt multe similitudini în ceea ce privește viețile lor intime, nevoile pe care le au, de ce ajung să facă anumite gesturi sau cum un trecut din care nu au înțeles prea multe le urmărește în tot ceea ce devin. Pe Lisa Taddeo am văzut-o și live, la The Power of Storytelling, unde mi-a plăcut umilința cu care a vorbit despre munca ei.

This could be our future: a manifesto for a more generous world, de Yancey Strickler
Co-fondatorul Kickstarter vine cu o propunere interesantă în jurul unor întrebări prea puțin dezbătute: ce ar însemna dacă nu ne-am mai gândi obsesiv la maximizare financiară sau la optimizarea costurilor? ce înseamnă să construiești un business care are un impact pozitiv? când știi că enough este good enough? Generozitatea poate fi noul limbaj prin care contribuim toți la un viitor mai bun, din care să ne facă plăcere să facem parte.

Atmosfere, de Peter Zumthor
Am primit-o cadou de la Alexandra și recunosc că m-a luat prin surprindere. Nu doar că nu știam despre Zumthor (mea culpa), dar cartea asta este o lectură care m-a stârnit în multe feluri. Vorbește despre materiale și posibilitățile multiple de a le explora, sunete și lumini de toate felurile, distanțe care ne aduc mai aproape sau, dimpotrivă, declanșează hăuri între noi. La fel ca și în viață, cu cât ne înțelegem mai bine pe noi înșine, cu cât ne acceptăm pentru ce suntem astăzi, cu atât avem șanse mai mari să trăim mai autentic. Plus că vorbește despre dansul dintre a da și a lua, unul al cărui ritm eu îmi dau silința să îl învăț cât mai bine.

20 de ani în Siberia, de Anița Nandriș-Cudlea
Katerina mi-a făcut-o cadou chiar înainte să plec în vacanța de o lună, din mai. Ca om care încearcă să călătorească cât mai light, nu am putut să o iau cu mine pentru că îmi ocupa prea mult loc. În schimb, am citit-o pe telefon, yap, I know, de pe Play Books de la Google. Am dat zoom-in și zoom-out de aproape 258 de ori pentru că tot atâtea pagini are și lectura asta. Povestea în sine mi-a arătat ce forță poate să existe într-un om care trece prin încercări cumplite (boală, moarte, despărțire, pierderea casei, a amintirilor) și totuși, la final, să apreciexze viața, ba chiar să învețe să o iubească. Și ce poate fi mai impresionant decât faptul că Anița are doar câteva clase primare și scoate în lume o asemenea capodoperă?

Grădina de sticlă și Vara în care mama a avut ochii verzi, de Tatiana Țîbuleac
Tatiana Țîbuleac rocks. E atât de simplu. M-a terminat cu scriitura ei atât de rară, similară cu Aglaja Veteranyi, dar parcă mai curajoasă. Sunt povești care pot părea triste, disperate, dramatice, urâcioase, dar cred că sunt, în egală măsură, despre speranță, bunătate și comuniune. Și pe ea am ascultat-o la The Power of Storytelling, dar și la podcastul Pe Bune, unde a zis asta:

“Când urci sus, cazi dureros. Și, cum spui tu, ieri am semnat, da, o oră și jumătate și mă gândesc că dacă după ce ai multe evenimente din astea, în care semnezi o oră și jumătate, iar apoi scrii o carte și lumea începe să te urască sau să spună că „mai bine nu scriai cartea asta, că uite, la cartea trecută am stat, am venit și te-am văzut, dar acum nu mai vreau să te văd”, cred că eu aș opta pentru dragoste de mijloc. O dragoste așa, mai calmă.”

A fost un an în care am explorat mult în mine, în cine sunt astăzi. La final de 2019, îți doresc să continui să îți construiești propriile povești și să trăiești autentic. Sărbători cu bine și experiențe de neuitat! Xoxo 🧡

Zi și tu

opinii