Sunt două luni de când am decis că vreau să mă opresc din aventura Creativ înainte de cafea. Mi-am dat timp să cern făina și să înțeleg de unde vine decizia asta. Am descoperit mai multe motive, însă unul are o forță mai mare decât toate celelalte: începe să ia prea multă energie și să ofere prea puțin înapoi. Ca orice proiect de voluntariat în comunitate, combustibilul care ține lucrurile în mișcare este motivația intrinsecă, crezul profund, obsesia interioară. Iar astea sunt hrănite prin energia care, într-o formă sau alta, se întoarce. Pe lângă asta, mai este un motiv. Dar să le luăm pe rând.

Foto credits: Katerina Nedelcu

Un pic de context

Creativ înainte de cafea are aproape patru ani de la momentul în care am început să mestec ideea. Nu la mult timp după ce m-am hotărât că vreau să construiesc o astfel de experiență, am scos în lume și primul episod, cu Mădălina Teler.

Până astăzi, când scriu rândurile astea, au luat loc pe scaunul de invitat alți zece, după cum urmează: George Roșu, Andreea Giuclea, Gabriela Toderău, Alexandra Berdan, subsemnata, Andra Petcu, Alexandra Ghioc și Marian Zăncianu.

Toți reprezentați ai industriilor creative. Toți oameni a căror poveste mi-au făcut cinste. Îndrăznesc să cred că nu doar mie, ci și comunității pe care o reprezint. Toți oameni care mișcă paiul în partea lor de lume. Vă mulțumesc! Că ați avut încredere, că ați fost deschiși, că ați fost vulnerabili, că ați călătorit sute de kilometri, că v-ați arătat lumii așa cum sunteți: imperfecți, dar frumoși. ❤️

2022

Anul ăsta, mi-am propus să fac patru ediții și un târg de Crăciun cu și despre producătorii creativi locali. Un pretext imaginat de mine și pus în aplicare împreună cu gașca Creativ în preajma sărbătorilor de iarnă, prin care să încurajăm să ne cheltuim banii în oraș. Mie mi-a lipsit un astfel de eveniment, așa că, încă o dată, mi-am zis că îl pot construi. Astăzi, nu mai cred asta.

Pe de o parte, este aproape septembrie și abia am reușit să pun cap-la-cap două episoade. Și nu pentru că nu aș fi dat din coate. Dimpotrivă. Pe lista de invitați stă scris Iustin Șurpănelu (videograf) și Alexandru Floarea (fashion designer). Ambii au acceptat să vină la Iași, primul din București, cel de-al doilea de pe undeva din Scoția. Au fost deschiși și curioși să plonjeze în universul Creativ înainte de cafea. Să se urce în mașini, trenuri, avioane și să bată drumul ca să își spună povestea pe bune, fără decorațiuni, într-un cadru creat cu grijă și considerație față de toată lumea. Chapeau!

Odată cu ediția #12, la care agreasem să vină Iustin, am revenit cu picioarele pe pământ și mi-am reamintit ce limite există dacă vreau să pun pe roate experiențe din ce în ce mai mișto. De ce? Ei bine, pentru că am ieșit din confortul spațiilor private, în care puteam să modelez un univers așa cum mi-l doream, și am dat de instituțiile publice. Primul șut în c*r a fost în încercarea de a obține o sală în Baia Turcească pentru conversația cu Iustin. Acolo l-am cunoscut prima oară, la un concert Fine It’s Pink, acum muuulți ani.

Nu are sens să redau toată telenovela prin care am trecut, toate conversațiile care mi-au consumat prea multe ore din viață, ci vreau doar să vă spun că nu mi-a ieșit. La Depoul de la gară, la fel. În Tudor Vladimirescu, în hala unde s-au mai organizat evenimente, chiar și o piesă de teatru, la fel.

Singura deschidere reală a venit din partea Ameliei Gheorghiță, care mi-a făcut un tur în sala de conferințe de la Casa Muzeelor și mi-a spus că aș putea face CIC și la Pod Pogor. Motivul pentru care nu am continuat în niciuna din direcțiile astea a fost faptul că am simțit că nu putem adapta prea mult spațiile după imaginația noastră. Ceea ce pot să înțeleg, dar, în egală măsură, știu cât de mult influențează cadrul felul în care se desfășoară o conversație. E una dintre încăpățânările la care nu am putut să renunț. Plus că CIC n-a fost niciodată just an event, în care să conteze lucrurile pur operaționale. Așa cum zice Priya Parker, am fost preocupată mai mult de cum pot construi o lume doar a noastră, pentru câteva ore.

Întâmplările astea mi-au ridicat un semn mare de întrebare și m-au ținut trează mai multe nopți la rând. Atunci am simțit, pentru prima oară, că ce fac la CIC alunecă pe panta compromisului, chiar a sacrificiului. Și nu ar trebui să fie despre asta. Nu pentru că aș considera că totul trebuie să meargă ca uns de fiecare dată sau că nu sunt deschisă la negociere. Chiar deloc. Am încercat să găsesc soluții creative la fiecare ediție, să depășesc neajunsuri de toate felurile, dar fără să știrbesc din calitatea experienței per se. Asta a fost o limită clară pe care am protejat-o din prima zi.

Mai mult, CIC primește cele mai bune șanse când mă concentrez pe ce știu cel mai bine să fac: research, pre-interviu, interviu, să fiu gazdă, să coordonez echipa pe ici-colo, să găsesc invitați, să adun oamenii laolaltă, să comunic, să mă țin de promisiunea făcută și-tot-așa. Dacă 80% din timpul și energia mea se duce pe conversații în gol cu oameni care se comportă ca și cum aceste spații publice sunt propriile sufragerii, atunci nu îmi mai rămâne spațiu mental să fac nimic din ce am scris mai sus. Cum ar zice englezul: defeats the purpose. 🙈

Echipa

Nimic din ce am făcut în cei aproape patru ani nu ar fi ieșit fără contribuția oamenilor din echipă: Adriana Truong, Ilinca Roman, Andra Angheluță, George Olaru, Diana Iabrașu, Oana Gociman, Vlad Olaru, Alexandra Berdan, Dana Coman, Dana Vistiernicu, Iulian Rîmbu, Yvona Mardare, Katerina Nedelcu, Otilia Iordache, Andra Petcu, George Mihăilă, Iulian Corbu, Tudor Șanta. Și, desigur, cu cei 300+ oameni care au crezut în ce ne-am propus să facem și au venit să asculte povești din lumea antreprenoriatului creativ.

Astăzi, toți cei menționați mai sus sunt într-un punct diferit, cu provocări de tot felul. Din rol de om la cârma acestui proiect, nu pot să nu remarc asta pentru că o recunosc și în mine. Chiar dacă motivele variază, cred că există un fir narativ comun care e dat de un soi de oboseală amestecată cu lipsă de inițiativă și un egoism pe jumătate necesar. Poate o fi languishing-ul despre care vorbește Adam Grant, habar nu am. Pe lângă asta, fiecare pare să fie într-un punct ușor diferit în viață, iar asta face ca alinierea și zvâcul să fie mai greu de obținut și de meținut, ceea ce pot să înțeleg și să accept cu toată inima.

Vă sunt profund recunoscătoare că v-ați pus timpul, energia, banii, know-how-ul, abilitățile, toate resursele pe care le-ați avut în slujba acestui proiect. Veți purta un loc special în buzunarul de la vestă și voi prețui mereu ce am reușit să facem împreună. 🤗

Sincer, we did pretty well. Într-o discuție recentă cu Ilinca, omul care a contribuit masiv la aventura asta, ne-am înmuiat un pic amândouă la gândul că am construit una dintre cele mai mișto experiențe locale, un format care a micșorat distanțele dintre noi, că am conectat creativii din oraș într-un fel care a funcționat, că am deschis o altfel de conversație despre antreprenoriat și am arătat că efortul colectiv îl bate pe cel individual. Bravo nouă!

Alt motiv

Când am început Creativ înainte de cafea gravitam pe o orbită diferită. Eram la Pixelgrade și țin minte perfect noaptea albă și atacurile de panică dinainte să îmi anunț câțiva colegi că urmează să ne despărțim. M-am simțit vinovată, incapabilă, frustrată. Și, mai mult decât orice, al naibii de singură. Până când am început să întreb și alți antreprenori cum a fost pentru ei să facă asta pentru prima oară. Și am descoperit că spectrul de sentimente era similar. Și ei au trecut prin ce am trecut eu.

Asta mi-a dat energie să construiesc o experiență în care să vorbim pe bune, cu toleranță și blândețe, despre dilemele, anxietățile și neputințele antreprenorilor creativi. Am simțit până în măduva oaselor că nu se vorbește suficient despre provocările astea, că toată lumea pozează în straie de manageri și lideri care știu mereu ce au de făcut, că mare parte din comunicarea făcută în jurul companiei indică doar reușitele acesteia, că există o temere reală de a avea conversații transparente și despre ce nu funcționează. Și am vrut să schimb asta. Să vin cu o alternativă de dialog, să propun un cadru definit de siguranță emoțională, în care punem antreprenoriatul sub lupă și îl analizăm dintr-o perspectivă holistică.

Astăzi, sunt într-un alt punct, personal și profesional deopotrivă. Mă interesează în continuare antreprenoriatul în industriile creative, mă hrănesc poveștile autentice din lumea asta, mă inspiră oamenii care reușesc să construiască businessuri după chipul și asemănarea lor, nu după așteptările dictate de societate. Însă simt că pot să îmi iau mare parte din asta jucând alt joc. Unul care să consume mai puțină bandă mentală, care să vină cu mai multă voie bună, libertate, plăcere și voioșie.

Îmi propun să fiu lipiciul care aduce mai aproape piesele existente deja în comunitate și mai puțin creatorul care scornește proiecte de la zero. Pariul meu este că o astfel de abordare e mai aproape și mai aliniată cu cine sunt astăzi. S-ar putea să fie și cartea câștigătoare ca să mai strângem rândurile între noi și să începem să avem o voce comună.

—
Pentru mine, anul ăsta este unul cu multe finaluri care mă sperie și mă eliberează deopotrivă. Știu că am o capacitate generoasă de reinventare pentru că am apetit pentru învățare și mă descurc binișor cu transformarea ideilor în realitate. Astea sunt super-puterile mele. Cei mai apropiați mi-au spus de mai multe ori că eu nu doar zic, ci și fac. Și deși tot ei sunt cei care m-au criticat că mă răzgândesc, am să păstrez luxul ăsta în continuare. Pentru că într-o lume atât de incertă și în continuă schimbare, flexibilitatea a devenit noul oxigen.

Acum, ce îmi mai rămâne de făcut este să mulțumesc încă o dată echipei și comunității și să le reamintesc antreprenorilor creativi că nu există un fel bătut în cuie de-a face lucrurile. Aveți libertatea să vă construiți propria lume și să nu dați socoteală nimănui. Pentru că e lumea voastră. Așa că păstrați aproape oamenii care gravitează pe lângă voi și creați împreună.

P.S. Voi continua să scriu despre community building în newsletterul Lipici în comunitate și să rămân curioasă pentru orice formă de dialog în direcția asta. XoXo!

Comments

comments