În șase ani de când scot în lume articolul ăsta, este prima oară când simt că poveștile care m-au făcut un om mai bun în 2021 sunt, de fapt, cele offline. Împărtășite la cafele, la vin, la sală, la birou, la podcast, la plimbări prin pădure, la conversații prin Facetime sau WhatsApp. Dar cum pe ele nu le pot reda într-o listă de link-uri, ce bine!, am să continui să menționez o serie de lecturi.

Înainte să purced cu ce mi-a aterizat în fața ochilor și mi-a pus neuronii și emoțiile în mișcare, aș vrea să reamintesc că stau tot mai departe de articole per se. Prefer să citesc cărți pentru că îmi oferă spațiu de înțelegere și de trăire.

Ca în anii anteriori, am reușit să țin (aproape) la zi lista de pe GoodReads, așa că puteți plonja direct acolo dacă vreți să aflați ce gânduri și review-uri am lăsat la fiecare.

Apeirogon, Colum McCann
Îi sunt recunoscătoare Ameliei Gheorghiță, fostă colegă de facultate, de voluntariat și vecină de birou so-to-speak. Am dat o strigare pe Facebook, iar ea mi-a recomandat bijuteria asta de lectură care e ca nimic altceva. Nu am mai citit așa ceva și nici nu cred că îmi va mai fi dat să găsesc. Am rămas cu replica asta:

“Beyond right and wrong there is a field, I’ll meet you there.”

Noaptea plec, noaptea mă-ntorc, Florin Lăzărescu
Nu e blat, stai liniștit. Am citit cartea asta dintr-o suflare și am regăsit în ea personaje, întâmplări și comportamente din familia extinsă. M-am văzut în mijlocul acțiunii, de parcă în timp ce citeam mi se derula un film în fața ochilor, iar asta este, pentru mine, una dintre cele mai frumoase surprize pe care o lectură mi le poate oferi.

Înalta societate, Alexander von Schönburg
A ajuns la mine via o recomandare din același loc digital pe care l-am menționat adineauri, doar că tura asta de la un pictor fălticenean. E prima carte pe care o citesc sub semnătura lui Schönburg, dar ceva îmi spune că voi mai căuta în dreptul lui. A fost captivant să văd cum societatea înaltă produce cratere chiar în mijlocul ei, nu doar în ciocnirea cu plebea.

Nu te găsesc pe nicăieri, Laura Ionescu
Prima întrebare pe care o primesc referitor la ea este: ai plâns? Adevărul este că nu am plâns, deși am avut momente în care mi-am simțit lacrimile în colțul ochilor, dar nu cred că drept să îi măsor forța în felul ăsta. Este o bijuterie care mie mi-a dat speranță că îmi pot găsi drumul chiar și când nu mă găsesc pe nicăieri. Iar asta e mi-nu-nat.

The war of kindness: building empathy in a fractured world, Jamil Zaki
E un citat din cartea asta care mi-a rămas întipărit bine de tot:

„They are enemies before they have a chance to be people.”

Surprinde esența, dar merită citită pagină-cu-pagină. Zaki are curajul să viseze la o lume mai bună și să argumenteze cum empatia ne poate ajuta în sensul ăsta.

Murder your Darlings, Peter Clark
Dacă vrei să înveți să scrii mai bine, mai în stilul tău, mai autentic, mai puternic, mai emoționant, mai deștept, mai amuzant, ține-l pe Clark aproape. Ia-l în brațe chiar.

The good ancestor: how to think long-term in a short-term world, Roman Krznaric
Într-o cultură colectivistă, cum e cea a poporului român, gândirea pe termen lung este ceva aproape exotic. Cu toate astea, e responsabilitatea fiecăruia să și-o antreneze.

“A legacy is not something that we leave but something we grow throughout our lives. It is not just a bequest written into a will, but a daily practice. We grow our legacy as parents and friends, as workers and citizens, as creators and activists, and as members of communities. It is about being mindful of the consequences of our actions into the distant future.”

Sonia ridică mâna și Mă găsești când vrei, Lavinia Braniște
Atât am de zis: dacă n-ai citit Braniște, fă-ți un cadou și cumpără-ți o carte. Pariul meu este că vom tot auzi de autoarea asta. Cele două cărți ale ei divulgă nu doar un talent scriitoricesc care de mine s-a lipit ca timbrul de plic, ci și universuri în care nu ai cum să nu te regăsești.

Cât de aproape sunt ploile reci, Bogdan Coșa
Mi-e dificil să descriu cartea asta pentru că i-am dat două încercări până să o termin, însă mă bucur că am făcut-o pentru că parcă am descoperit-o pe Tatiana Țîbuleac în varianta masculină. Mie îmi place maxim de stimabila Țibuleac, așa că alăturarea asta este un compliment. E genul de lectură la care îmi vine să spun: citește și o să înțelege de ce.

Te-am iubit deja în visul meu, Holly Miller
Am luat cartea asta la întâmplare, înainte să plec în vacanță în Creta. Voiam o carte pe care să o citesc pe plajă. În capul meu, asta însemna o carte light, fără complicații narative sau întortocheli lingvistice. Este o lectură care curge, asta-i drept, dar povestea m-a făcut să simt fiori pe șira spinării de mai multe ori. Dă-i o șansă, s-ar putea să fii surprins.

And every morning the way home gets longer and longer, Fredrik Backman
E ca o comoară pe care o găsești la întâmplare, într-un loc foarte banal, într-o zi ca oricare alta. Dar ce comoară, ulala! Lectura asta numai bună de o cafea băut încetișor este despre viață, moarte, matematică și relații. Despre noi toți, de altfel.

Oameni anxioși, Fredrik Backman
Că tot suntem la capitolul El Grande Backman, cartea asta sperie prin numărul de pagini, dar după primele 20-30 îți dai seama că n-ai vrea să se mai termine. Ceva din felul în care autorul construiește personajele și menține dinamica dintre ele se poate transforma ușor într-o obsesie. Una sănătoasă, desigur.

Ia o piersică. Memoriile unui Chef, David Chang
Sunt multe lucruri care m-au încântat la cartea asta: că e scrisă nepretențios, că pare o conversație într-o cafenea agitată, că este un indicator bun pentru ce se întâmplă în lumea restaurantelor, că nu promite adevăruri absolute, ci doar experiențe trăite.

„Ce socotim noi a fi caracterul obiectiv al simțurilor noastre este, de fapt, adânc întipărit în cadrul nostru de referință, care e în permanentă mișcare.” (…) Poate că nu putem să ne schimbăm norocul sau destinul, dar putem să ne schimbăm abordarea față de el. În fiecare zi avem șansa să ucidem modul în care ne vede lumea și să împingem bolovanul la deal cu un zâmbet mare pe toată fața. Să ne trăim viața așa cum este.”

Think again: the power of knowing what you don’t know, Adam Grant
Când vorbești despre Grant, lumea pare că se împarte în două: cei care îl venerează și cei care nu. Nu am vreo pată pusă pe autor, deși recunosc că ceva din felul în care își expune argumentele m-a cucerit. Este atât de clar și de concis, dar totuși mega profund, încât mi-e greu să îi uit scriitura. Așa e și cu lectura asta. S-a lipit de mine într-un moment tare bun, în care aveam nevoia să îmi reamintesc că e okay să mă răzgândesc.

Acolo unde cântă racii, Delia Owens
I rest my case, femeia asta e genială.

——

Povești pe care le-am citit sau le-am ascultat în căști:

• Totul se așază, baby — de Ioana Burtea
• Via Transilvanica: nu mă întorc, doar ajung — Anca Iosif
• Eu sunt Caliu — Ana Maria Ciobanu
• Înapoi în Codlea, unde am cunoscut frica — Bogdan Coșa
• What do you want to be when you give up? — Irina Anghel
• Will you please love yourself — Ana Roman
• Is waiting for Friday the only way to keep going? — Lavinia Iosub
• I miss it all — Devin Kelly
• The Red Hand Files — Nick Cave Newsletter (toate edițiile sunt mișto)

Irina, Ana și Lavinia au scris poveștile pentru Upstairs Community by Pixelgrade. Dacă încă nu te-ai alăturat, poate o faci acum. Ai ocazia să citești narațiuni scrise pe bune, cu onestitate și generozitate, din care îți poți lua ce ai nevoie. M-aș bucura să ne regăsim acolo din 2022.

Petrece sărbătorile de iarnă fix cum îți poftește inima, dar îndrăznesc să îți spun că plonjatul într-o carte spectaculoasă este mereu o idee bună.

Sărbători de poveste,
—Oana

Comments

comments