2025 e al zecelea an în care fac lista de lecturi din luna decembrie (2024, 2023, 2022, 2021…). De curând, am sărbătorit 15 cu sertarul #astăzimi-aplăcut. E ceva profund ritualic și liniștitor în documentarea întinsă pe decade. Greu de pus în cuvinte, dar frumos de simțit.

Foto de Iulia, făcută în Arequipa, Peru, unde am împărtășit un moment de pus la inimă

Anul acesta, spre deosebire de ultimii, am reușit să mai ajung pe aici. Am strecurat câteva gânduri pe care le-am împachetat în articole. Le-am trimis doar câtorva oameni. Așa am simțit. Fără share pe social media, fără să aștept reacții. De curând, cineva drag îmi spunea că ar fi valoros să fac acest gest. Că nu sunt singura care gândește sau simte într-un fel. Că mai sunt și alții și că toate aceste picături într-un ocean ar putea forma un val. Dar oare mai are nevoie omenirea de alte valuri?

Cred că ce ne lipsește este liniștea, discreția, grația, intimitatea, șoapta, prezența. Nicidecum reversul.

Las mai jos câteva povești care m-au modelat și au sculptat în mine în fel și chip. Nu e o listă exhaustivă, dar e ce am simțit să împărtășesc aici.

Miguel Gane

Când o să te faci mare

Sunt topită după scriitura lui Gane. A trecut ceva timp de când am devorat o carte cu atâta apetit și, în același timp, speram să nu se termine. M-a trecut prin multe emoții și m-a făcut să respir odată cu personajele atent croșetate. Este o lectură despre apartenență, dar, mai ales, despre lipsa ei, despre ce înseamnă să nu te vadă cei din jur, despre cum trebuie să reinventezi ca să supraviețuiești, despre urmele pe care le lasă sărăcia și, mai ales, despre cum îți construiești o busolă internă puternică.

Narine Abgaryan

Am început anul cu ea și aproape că îl termin tot cu ea. Spun aproape pentru că am devorat cea mai recentă carte a autoarei mai repede decât mă așteptam, motiv pentru care finalul de an mă prinde cu altă lectură în brațe.

Viața e mai dreaptă decât moartea

O carte sfâșietoare, plină de durere, de pierdere, de neputință, de lipsă și lipsuri, de tragic și neimaginabil. Și totuși, o lectură care mai mângâie din când în când.

Oameni care vor fi mereu cu mine

Un roman despre relații, visare, neajunsuri, familie și toată viața care se întâmplă, de fapt, în micro-momente și micro-gesturi. Curge ca un râu curat de izvor, dar nu te lasă neschimbat.

Lavinia Braniște

Camping

Am primit cartea de la Sim, care a primi-o de la altcineva, iar după ce am citit-o i-am dăruit-o unei prietene vechi și sper că va face același lucru la rândul ei. Felul în care Braniște își documentează personajele m-a fascinat. Am simțit că trăiesc odată cu ele tot ce li se întâmplă. “Frumusețea interioară cere apropiere pentru a fi simțită.” 

Tatiana Țîbuleac

Când ești fericit, lovește primul

Cine mă cunoaște mai bine știe cât de mult îmi place de Țîbuleac și cum sper ca în viața asta să bem o cafea. Putem să nu ne spunem nimic sau să ne confesăm totul, nici nu contează. Am așteptat romanul cum așteaptă un copil un dar. A meritat din plin. E o carte care te trece prin multe stări și, totuși, îți oferă bucăți de familiar. Chiar dacă greu de povestit sau de acceptat în familii și relații, el există. Felul în care este scrisă devine aproape o adicție. Îți dorești mai mult.

Paul Auster

Baumgartner

Inventarea singurătății

La prima am ajuns semi-întâmplător, pe a doua am primit-o cadou și am devorat jumătate din ea într-o călătorie cu trenul. Cum scrie Auster pare că nu o mai face nimeni. „De ce uităm ceea ce uităm? De ce ne amintim ceea ce ne amintim?” sunt două întrebări centrale. Ambele sunt lecturi despre iubire, doliu, recuperarea unei frânturi de memorie afectivă, un exercițiu infinit scriere și rescriere.

Jón Kalman Stefánsson

Absența ta e întuneric

E prima carte pe care o citesc de Jón Kalman Stefánsson, în sfârșit ne-am împrietenit. M-a și pierdut de câteva ori, dar m-a readus cu blândețe la firul narativ. E o carte care te înghite, te surprinde, te lasă cu întrebări și cu notițe de citate. Cum e acesta, de exemplu: „Greșelile sunt deviații necesare ale destinului.”

Jonathan Franzen

Crossroads

Dacă e ceva ce mi-a sărit în ochi la Franzen tura asta, ei bine, e curajul de a spune lucrurilor pe nume. Felul în care își construiește frazele și personajele deopotrivă e captivant. Crești odată cu ele, le judeci, le ierți, le compătimești, la porți de grijă ca, în final, să îți dai seama că, de fapt, ele ți-au dăruit ție infinit mai mult.

Sally Rooney

Intermezzo

“Sentimentele dintre oameni nu au un adevăr doar al lor?” e o întrebare la care se încearcă diferite răspunsuri pe parcursul celor aproape 450. Este o carte despre frați, relații alambicate, doliu, regăsiri, deveniri și alte asemenea. E prima întâlnire cu Sally Rooney, pare că I’m late tot the party, dar cartea asta m-a cucerit, motiv pentru care abia aștept să continui descoperirea.

Philip Roth

Contraviața

Crtea asta m-a fascinat din multe puncte de vedere, dar ce apreciez poate cel mai mult este felul în care schimbă planurile narative. Nu te iartă dacă nu ești atent, te lasă pe dinafară, devii rapid un simplu spectator. Așa că e de citit în tihnă, cu grijă și intenție.

David Brooks

How to know a person: the art of seeing others deeply and being deeply seen

Am aflat despre cartea domnului Brooks, care scrie pentru The Times, în timp ce făceam research ca să aflu ce lecturi relevante în zona de community building au mai apărut. Deși nu e o carte despre comunități per se, e una dintre relații, iar comunitățile reprezintă o suită de relații. Mi-a plăcut felul în care își pune la bătaie propriile experiențe sub o lentilă jurnalistică, iar asta face întreaga lectură mai savuroasă.

Cu recunoștință,
—Oana

P.S. Dialogul din jurul lecturilor intensifică experiența și o stratifică în feluri pline de însemnătate. Îți doresc să îți găsești parteneri de conversație pentru care cărțile înseamnă mult. Vei fi mai bogat. ❤️

Comments

comments