iA


Ale mele

Am reînvățat ce este generozitatea
Istoria mea arată că a fi generos înseamnă a da. Anul ăsta, am învățat că poate să însemne și să fac altora loc să îmi ofere. Să îmi acord spațiul ăsta de a primi fără să chestionez dacă merit, cât, cum, în ce fel. Odată ce am căpătat claritatea asta, am simțit nu doar eliberare, […] Citește tot – ‘Am reînvățat ce este generozitatea’.
Propria neputință
Sunt 8 ani de când păstoresc o serie de comunități creative în Iași. Am început cu Creative Coffee, alături de Adriana, iar astăzi construiesc o experiență tot în zona de antreprenoriat, la Creativ înainte de cafea. Între timp, am avut și o pauză de 3 ani în care nu mi-am găsit locul în rol de […] Citește tot – ‘Propria neputință’.
CIVICA pentru un Iași mai bun
E posibil ca titlul ăsta să sune foarte naiv, dar atâta vreme cât eu am cheile de la prăvălia digitală, ei bine, îmi permit să fiu (și) romantică. Fotografie de Cosmina Hatmanu, de la ultima ședință CIVICA O urmăresc pe Alexandrina de măcar șapte-opt ani, iar de câteva luni m-am alăturat CIVICA din rol de […] Citește tot – ‘CIVICA pentru un Iași mai bun’.
Dacă aș fi știut
Zilele astea mă bântuie gânduri de tot felul. Nu cred că reușesc să le pun cap la cap în forma lor cea mai clară, însă nici nu fug de ele. Stau, decantez, le las să se așeze în mine și-n minte. Fotografie de la a treia ediție Creativ înainte de cafea, făcută de ninja Katerina […] Citește tot – ‘Dacă aș fi știut’.
Gânduri după vacanță
Am publicat pe Basecamp-ul Pixelgrade (un tool de comunicare internă pe care îl folosim; nu e ales întâmplător, ne place cultura lor) scrisoarea de mai jos. E adresată în primul rând colegilor mei, însă m-am gândit că poate fi un exercițiu bun de onestitate și transparență care va da apă la moară și în alte […] Citește tot – ‘Gânduri după vacanță’.
Curaj la purtător
O fi tribul din care fac parte. O fi faptul că și eu am trecut (încă sunt acolo din anumite privințe) prin asta. O fi vremurile tulburi în care trăim. O fi frica să ne asumăm mize mai mari. Nu știu ce e, dar curajul e în fiecare dintre noi. Fotografie de la călătoarea Cristina […] Citește tot – ‘Curaj la purtător’.
Printre oameni
Mereu mi-a plăcut să stau printre oameni. Încă de când eram puștoaică și copilăream la Fălticeni am fost atrasă de ce au oamenii de zis. Că era vorba despre tanti Viorica care povestea noutățile din cartier, despre Nana Coca (doamna Rădășanu) care îmi explica de ce sportivii beau apă tonică, despre nenea de la vulcanizare […] Citește tot – ‘Printre oameni’.
Două vorbe despre Creativ înainte de cafea
Sunt pe picior de plecare într-o vacanță de o lună. E cea mai lungă ieșire de felul ăsta și cea mai neplanificată. Știu unde mă duc doar în prima parte, în rest o să mai văd din mers. E un exercițiu de care simt că am nevoie. Nu de alta, dar mai mereu am știu […] Citește tot – ‘Două vorbe despre Creativ înainte de cafea’.
Avem nevoie să ascultăm mai mult
Ca păstor al industriilor creative din 2011, îmi dau seama câtă nevoie au makerii de toate felurile să asculte mai mult. Să accepte diferențele dintre ei și să construiască poduri solide. De dialog, de colaborare, de orice îi aduce împreună. Fotografie de magica Poncu. Cristina Poncu. Știu că sunt mulți creativi care vorbesc enorm despre […] Citește tot – ‘Avem nevoie să ascultăm mai mult’.
Povești din 2018 (care m-au făcut mai bună)
Văd că distanța dintre seria asta de povești e din ce în ce mai mică. Acum câțiva ani mi s-ar fi părut inacceptabil, astăzi mi se pare firesc. Că doar fiecare își orânduiește viața (fie ea și digitală) cum vrea, nu-i așa? Ca întotdeauna, ordinea e aleatorie, însă recunosc că unele recomandări le-am adus intenționat […] Citește tot – ‘Povești din 2018 (care m-au făcut mai bună)’.
Începe cu tine
Sunt o norocoasă. De fapt, îmi muncesc norocul în fiecare zi. Am lângă mine oameni care mă ajută să fiu mai bună. Asta nu înseamnă că-mi spun ce vreau să aud. Dimpotrivă, îmi oferă perspective diferite și, uneori, îmi demontează ce cred(eam) că știu cu tărie. Fotografie făcută de magica Poncu. Cristina Poncu. Mi-ar plăcea să […] Citește tot – ‘Începe cu tine’.
DOR și poveștile bine spuse
Am toată colecția Decât o Revistă. Țin la ea mai mult ca la orice altă carte cu autograf care lenevește prin bibliotecă. ❤️ Photo credits: Decât o Revistă Eram în anul trei de facultate și aflasem de DOR de pe Twitter. Circulase o imagine cu o notiță (cred că era scrisă cu un pix cu […] Citește tot – ‘DOR și poveștile bine spuse’.
Cine vorbește pentru tine?
Întrebarea asta mi-a rămas în minte dintr-o întâlnire cu cineva tare drag. Am întors gândul cu susu-n-jos, l-am luat la trântă și am acceptat că răspunsul stă într-un singur cuvânt: tu. Fotografie furată de la Cristina. Cristina Poncu. Prea des trăim cu senzația (sau o fi speranță?) că celălalt știe, că ne cunoaște suficient de bine, că empatizează, […] Citește tot – ‘Cine vorbește pentru tine?’.
Despre alinieri
Trăim în bule tot mai comode și mai înguste. Ne alimentăm propriile convingeri și ținem la adevărul nostru cu dinții. Noi știm mai bine, noi avem dreptate, noi suntem cei buni. Bijuteria de mai sus e semnată de Andra  Recunosc că schimbarea tempo-ului e grea. Uneori, simți că te calcă trenul. Ești epuizat fizic și […] Citește tot – ‘Despre alinieri’.
Povești din 2017 (care m-au făcut mai bună)
Anul ăsta am scris două articole pe blog. Două, da. Dacă ar exista o doamnă dirigintă a bloggerilor m-ar mustra. Sau mi-ar pune patru în catalog. Direct cu stiloul, nu cu creionul. Partea bună e că doar eu am cheile de la prăvălia asta. Poate să se adune praful sau să strălucească podelele, eu sunt […] Citește tot – ‘Povești din 2017 (care m-au făcut mai bună)’.
Altceva-uri de tot felul
Se spune că oamenii sunt povești. Și că putem repeta același capitol mult și bine. Doar dacă vrem și alegem să îi deslușim înțelesul îl putem schimba cu adevărat. Atunci vom trăi mai autentic. Fotografie de brilianta Cristina Poncu (de care mi-e dor) Îmi dau seama că apăsăm pedala la podea și că trecem fără […] Citește tot – ‘Altceva-uri de tot felul’.
Aproape un an
De când nu am mai ajuns în prăvălia asta. Nu știu dacă să mă sperii sau să mă bucur că am colindat alte meleaguri digitale, însă parcă mi-e dor să îmi trag sufletul și la mine acasă. Fotografie făcută din priceperea și dedicarea Ilincăi Roman Noroc că reușesc să arunc frânturi de gânduri în sertarul #astăzimi-aplăcut. Sunt […] Citește tot – ‘Aproape un an’.
Povești din 2016 (care m-au făcut mai bună)
Anul trecut am început un inventar de povești și le-am ales pe cele care mi s-au lipit de suflet. Am purces la treabă și în 2016, deși recunosc că m-am apucat de strâns link-urile abia prin vară (?). Le trec într-o ordine care nu are de-a face nici cu data la care au apărut sau la […] Citește tot – ‘Povești din 2016 (care m-au făcut mai bună)’.
Uităm de noi
Uneori mi se face tare dor. De niște oameni, de niște locuri, de niște momente, de niște experiențe. Și de multe ori mi-e ciudă. Cel mai tare pe distanța dintre noi. Indiferent că stăm cot-la-cot la masă sau la mii de kilometri depărtare. Respirăm la fel de greu. Mi-ar plăcea să ne luăm pielița de […] Citește tot – ‘Uităm de noi’.
24/7 și antreprenoriatul creativ
Am mai grăit pe aici că sunt fan DOR. Și The Power of Storytelling. Mai nou, am pus pe lista de pasiuni livrești și ghidul 24/7. Pentru cei (puțini?) care nu știu, 24/7 e o colecție de povești cu și despre antreprenorii creativi din RO. E o încăpățânare de bun augur din partea Unicredit Bank […] Citește tot – ‘24/7 și antreprenoriatul creativ’.
De ziua mea
Astăzi fac 28 de ani. Pentru cine e iubitor de precizie germană, schimb cifra din coadă în mai puțin de jumătate de oră. Cel puțin așa își amintește mama și asta m-a făcut să cred. Ilustrație din mâna Ilincăi Roman Mi se oferă foarte multe de-a lungul întregului an, nu doar cu ocazia zilei de […] Citește tot – ‘De ziua mea’.
Consistența e liniștitoare
Asta i-am scris unei persoane dragi zilele trecute. Într-un sms. Nu ne văzusem de ceva timp și m-am bucurat că am dat peste aceeași privire albastră și caldă. Fotografie de inegalabila Cristina Poncu Îmi plac oamenii perseverenți. Cred că de la ei pot să învăț cel mai mult. Nu doar la nivel de determinare și […] Citește tot – ‘Consistența e liniștitoare’.
Lupte pierdute și câștigate
Nu trebuie să fii super competitiv (cum e Monica din Friends) ca să îți dai seama că nu-i chiar comod să pierzi. Și că sunt muuuuult mai sexy momentele în care ridici cupa deasupra capului. Ce uităm, prea des, e că savoarea și echilibrul e undeva între cele două extreme. Spontaneitate surprinsă de ochii frumoși […] Citește tot – ‘Lupte pierdute și câștigate’.
Șapte ani digitali
Zilele trecute mi-am amintit că împlinesc șapte ani digitali. În 2009 am deschis prăvălia asta și de atunci am tot fost într-o relație complicată. Adicătelea ba am scris într-un ritm nebun, ba am fost o leneșă de zile mari. Dar ce bine-i că nu am de dat socoteală, ci doar de mulțumit. Ilustrație de magica […] Citește tot – ‘Șapte ani digitali’.
Cât poți să recuperezi?
Am intrat, cheile încă nu au ruginit. De tot. Prăvălia asta are nevoie de mai multă atenție și disciplină. Scriu asta ca data viitoare când ajung pe aici să-mi fie rușine dacă o spun iar. Photo credits: Cristina Poncu În weekendul trecut am citit DOR #23, cu tema — Recuperări. O colecție de povești care […] Citește tot – ‘Cât poți să recuperezi?’.
Căutări și încercări
Ce bine că blogul ăsta nu cere explicații. Măcar el, ha ha! Well, merită totuși să știe că nu am stat de pomană de la ultima cheie băgată-n broască. Dimpotrivă, am avut parte de fel-de-fel de experiențe. Ce mă macină, sau bucură, cine știe cu adevărat?, e că unele dintre ele sunt similare cu ale […] Citește tot – ‘Căutări și încercări’.
Povești din 2015 (care m-au făcut mai bună)
Anul ăsta a fost într-un mare fel, dar ce știu sigur că rămâne, la finalul lui, sunt poveștile. Trăite, citite sau ambele. Le-am ales pe cele spuse de alții, dar care au schimbat ceva în mine. În mai bine, sper. — dintr-un mail de la cineva drag, venit la țanc — Sigur mai sunt și […] Citește tot – ‘Povești din 2015 (care m-au făcut mai bună)’.
Forma vasului
Cineva spunea că luăm forma vasului în care suntem puși sau alegem să fim puși. Adicătelea, avem tăria să ne adaptăm și să supraviețuim, indiferent ce ar însemna asta. Bijuterie vizuală de Iulia Iacoban Suntem puțini care construim. Suntem și mai puțini care facem asta pe termen lung. Suntem o mână de oameni care înțeleg […] Citește tot – ‘Forma vasului’.
Dus-și-venit și alte gânduri
Prăvălia asta nu doar că începe să ruginească, dar abia am reușit să o deschid. A fost legată cu multe lanțuri, timp de mai bine de două săptămâni, dar am reușit să intru. Am schimbat cheia, broasca și macazul. A, am și învățat că nu-i rost de împrumutat dublura nimănui. Photo credits: Iulia Iacoban Că […] Citește tot – ‘Dus-și-venit și alte gânduri’.
Ce-am mai învățat?
Tare mi-ar plăcea să spun că am reluat cursurile de germană de la Goethe Zentrum, dar nu s-a întâmplat. Ca să fie clar din capul locului, seria de morale despre care povestesc are legătură mai mult cu oamenii și mai puțin cu spațiul academic. Cea mai cea cafea #TheBeginning Am învățat să îmi temperez așteptările. […] Citește tot – ‘Ce-am mai învățat?’.
Despre decizii
E amuzant cum cei cărora le este frică de decizii spun mereu că le iau fără cine știe ce greutate. SUB25 Dacă vrei să te amăgești și să crezi în continuare că tuturor le este bine și ușor, numai ție nu, atunci pregătește-te de dezamăgiri una și una. Dacă ai senzația că toate sunt împotriva […] Citește tot – ‘Despre decizii’.
Mai multe pretexte
Mă mir că nu-mi apare un mesaj care să îmi spună „Ai ajuns cam târziu pe aici, ce mai cauţi?”. Aşa de rar păşesc în prăvălia asta online. Astăzi vin cu cireşe de Comarna ca să sărbătoresc şase ani de apăsat tastele pe oanafilip.ro. Probabil că ce se întâmplă pe aici nu se aliniază la […] Citește tot – ‘Mai multe pretexte’.
5.000 de km şi ce am învăţat din ei
Încă nu am învăţat că unele întâmplări merită scrise. Oriunde. În agendă, în telefon, pe o bucată de carton. Deşi le-am avut pe toate la îndemână, minus cartonul, nu am notat nimic. Am zis că ce e important rămâne lipit de mine şi de minte. Dacă e să adun şi excursia din Budapesta, probabil că […] Citește tot – ‘5.000 de km şi ce am învăţat din ei’.
Două vorbe despre naivitate
Mi se zice, din când în când, că sunt naivă. Că prea văd eu lumea prin lentile clare, unde-i totul bine şi frumos. Habar n-aveţi de câte zile de furtună am parte. Mă atinge şi pe mine ploaia, staţi fără grijă. Şi până la urmă, la ce bun să fii căpos şi încrâncenat şi să […] Citește tot – ‘Două vorbe despre naivitate’.
Despre mai multe tipuri de oameni
O fi venit vara, dar parcă nici prea mult stat-de-pomană nu e sănătos. Am redeschis prăvălia pentru câteva gânduri cleioase, de sezon. De fapt, cred că se poartă tot anul. Mă rog. Cu pălăria de community builder deasupra capului, am avut norocul şi (ne)norocul să dau peste tot soiul de oameni. Cu bune şi rele […] Citește tot – ‘Despre mai multe tipuri de oameni’.
Mai departe
Şi poate şi mai corect. Din toate punctele de vedere, doar-doar să mă apropii şi mai mult de un echilibru care acum e şubred. Photo via Adriana Ursache L-am luat la întrebări pe Iv cel Naiv. Nici nu mai ştiu când, dar nu asta e relevant, ci faptul că m-am ales cu următoarele gânduri bune […] Citește tot – ‘Mai departe’.
Am trăit mai multe vieţi, mai puţin a mea
Asta e frica mea. Asta mă macină de ceva timp. Asta mi se pare că ar fi primul răspuns la întrebarea „Ce regreţi cel mai mult?”. Prematură la 26 de ani, e drept. Din lentila Cristinei Poncu Unele vieţi mi le-am asumat, chiar dacă nu erau în totalitate ale mele. Câteodată pentru că am ales, […] Citește tot – ‘Am trăit mai multe vieţi, mai puţin a mea’.
Statul şi scuzatul.
Nu statul cu „S” mare, ci statul degeaba. Statul neproductiv. Statul că e mai comod aşa. Compromisurile, cu speranţa că măcar sunt dintre cele mai inteligente, nu sunt de-azi-de-mâine. Cei mai mulţi dintre noi am făcut ceva pentru că trebuia, nu pentru că era visul pe care îl luam în pat. Vorba cuiva, important e […] Citește tot – ‘Statul şi scuzatul.’.
Pe unii e bine să îi uiţi
Şi dacă tot ai făcut asta, probabil ai şi un motiv bun. Sau mai multe. Dar unul singur ţi-a dat pumnul în ficat. Ăla decisiv. Ilustraţie făcută de magicul Ionuţ Rădulescu Cred că e un an de când am început să uit de câteva persoane din viaţa mea. Nu mi-am propus exerciţiul ăsta, nu aş […] Citește tot – ‘Pe unii e bine să îi uiţi’.
Varianta comodă
E pentru prima oară, după 7+ ani, de când simt că Iaşul mă sufocă. Nu în fiecare zi, nu din cauza a cuiva sau a ceva, ci ca atitudine, ca stare sporadică. De letargie, de amorţeală, dar şi de suntem-prea-ocupaţi-pentru-orice. „There’s a big difference between knowing the path and walking the path.” via Adriana, mentorul-prietenă […] Citește tot – ‘Varianta comodă’.
Intenţii bune înţelese prost
Rolul pe care îl joc la Creative Coffee, uneori încerc să îl explic prin poveştile scurte de pe LinkedIn, mi-a adus la pachet o grămadă de bucurii, dar şi câteva episoade de coşmar. O să povestesc unul dintre ultimele. De felul meu, cu sau fără pălăria CC deasupra capului, îmi place să ajut. Ajutorul ăsta […] Citește tot – ‘Intenţii bune înţelese prost’.
Am dat
Energie, înainte de toate. Am mai dat bunăvoinţă, înţelegere, toleranţă. Am dat sute de ore. A venit rândul să dau şi altceva. Photo via Ionuţ Rădulescu Şansa să primesc. Energie, înainte de toate. Bunăvoinţă, înţelegere, toleranţă. Măcar câteva ore. E un reminder personal, de asta-i pus aici. Cheers! Citește tot – ‘Am dat’.
Ce an!
Parcă şi gândurile sunt mai limpezi în liniştea propriului cămin. Că o fi de la faptul că nu fac mai nimic sau de la bucuria de revedea oameni dragi, habar n-am. În final, contează că totul se linişteste frumos, ca un vin bine decantat. Photo credit: Alex Pădurariu A fost un an în care am […] Citește tot – ‘Ce an!’.
Distanțe și măsurători
Nici acum nu știu parola de la blog. Cine s-a ocupat de setup a avut grijă să fie cu multe #1010/*? și alte semne pe care abia le găsesc pe tastatură. Mă gândesc că poate aș învăța-o (sau schimba-o) dacă aș ajunge mai des prin ograda asta. Încă mă miră că nu a ruginit poarta. […] Citește tot – ‘Distanțe și măsurători’.
The Power of Storytelling (TPoS sau #Story2014)
M-am întors de la conferință, am participat doar la ziua de vineri, și nu prea știu ce să răspund la o întrebare. La asta: ce ai învățat? Și nu pentru că nu ar fi nimic de spus, oho câte notițe mi-aș fi putut lua! Dar n-am făcut-o. Deloc, am deschis kitul de participant acasă, la […] Citește tot – ‘The Power of Storytelling (TPoS sau #Story2014)’.
Ce-am mai învățat?
De când sunt capul răutăților la Creative Coffee am dat cu capul de praguri în fel și chip. M-am ales (și) cu vânătăi, dar și cu o desagă de lucruri bune. Iar cel mai mare câștig e că am reușit să adun pe lângă mine oameni care știu de ce au ales să vâslească în […] Citește tot – ‘Ce-am mai învățat?’.
Ce uităm prea des și nu ar trebui?
Recunoștința, Mulțumescul, empatia. Ordinea e la fel de importantă cum e căderea frunzelor: pentru unii foarte, pentru alții deloc. Sunt recunoscătoare nu doar pentru ce trăiesc, ci mai ales pentru ce nu mi-este dat, pentru încercările de care nu am parte. Nu rareori, dar totuși prea rar, îmi dau seama că n-am motive reale să mă […] Citește tot – ‘Ce uităm prea des și nu ar trebui?’.
Înapoi în prăvălie
Cam rar am deschis-o în ultimele luni, dar mă bucur să văd că încă n-a prins rugină. Poate reușesc să ajung pe-aici mai des, mai ales că am timp berechet. Photo credit: Adela Trofin Vara asta mi-am amintit ce înseamnă vacanța mare. N-am avut eu chiar trei luni la dispoziție, dar cinci săptămâni tot am […] Citește tot – ‘Înapoi în prăvălie’.
Din avion
La mii de metri înălțime îți dai seama cât ești de vulnerabil. Și nu doar atât. Să ridice o mână cine e atent la instrucțiunile de salvare pe care le primim în avion. Și apoi să ridice ambele mâine cine își amintește asta: “În caz de prăbușire, vă rugăm să vă puneți masca de oxigen […] Citește tot – ‘Din avion’.
Schimbul de viteze
Ne place să ținem pedala când-la-podea-când-în-aer și uităm prea des că de la una la alta e o lume întreagă. De felul meu, sunt o persoană care apreciază viteza doar când vine vorba de gândire, acțiune și alte asemenea. În rest, îmi place tihna, liniștea și mă descurc binișor și cu momentele de singurătate. Cred […] Citește tot – ‘Schimbul de viteze’.
Bucuria de a face bine
Știu de la bunica mea că binele nu e cu notă de plată, nici cu „se învârte roata” sau cu garanții de vreun fel. E despre un mod de a gândi și de a simți, de a vedea și de a înțelege lumea asta largă și frumoasă. Uneori, cred în cei din jurul meu poate […] Citește tot – ‘Bucuria de a face bine’.
Stop joc
Am zis încă de prin ianuarie că anul ăsta o să fie unul al decantării. Ca un vin bun, pe care trebuie să îl lași să respire înainte să-l arunci pe gât. A trecut mai bine de jumătate din 2014 și iată că am reușit să îmi pun în fața ochilor un pahar de vin […] Citește tot – ‘Stop joc’.
Despre David Parrish, pentru prima oară
Cine a mai fost la Creative Coffee sau cunoaşte Asociaţia Industrii Creative suficient de bine, ştie deja că David Parrish e unul dintre advisorii AIC şi partenerii strategici pentru CC International. Photo via 38minutes.co.uk David Parrish e un susţinător şi promotor al industriilor creative şi oferă consultanţă, traininguri şi workshop-uri prin toată lumea asta largă. […] Citește tot – ‘Despre David Parrish, pentru prima oară’.
+1 pe harta Creative Coffee International
Vara asta e cu multe vești pentru CCI și pentru mine la pachet. Dintre toate, am scos din joben, ca să nu zic din sertarul #astăzimi-aplăcut, una singură. Adriana, Co-founder CCI și Worksurfers și David Parrish, unul dintre autorii de seamă din zona de industrii creative, fac echipă bună pentru ediția specială de la Liverpool, […] Citește tot – ‘+1 pe harta Creative Coffee International’.
Despre fragilitatea din relaţii
Aşa cum nu există pod care să reziste în faţa unui tsunami, aşa nu există nicio relaţie care să n-aibă punctele ei de fragilitate. Fie ea de ce-o fi: frăţească, de iubire, de amiciţie sau alte cele. photo via The Brander Îmi dau seama, tot mai des, cât de sensibile pot fi legăturile pe care […] Citește tot – ‘Despre fragilitatea din relaţii’.
Fără dovezi
Prea ne chinuim să dovedim: că suntem la curent cu ce se întâmplă, că știm ce-i bun în materie de muzică, apps sau mai știu eu ce, că noi chiar ne pricepem, că. De fapt, alergăm la maratonul greșit. Photo credit Cristina Poncu Nu știu dacă vremea cleioasă mă sleiește de energie sau faptul că […] Citește tot – ‘Fără dovezi’.
Prăbuşiri mentale
Fiecare cu luptele lui, dar ce te faci când se întâmplă să împarţi gloanţele cu alţii? via Iv cel Naiv Sunt construită ca om de echipă şi simt că-mi stă bine să fiu o piesă dintr-un puzzle. Mă simt în largul meu printre ele şi cred că mă pricep binişor care-cum-unde vine în haosul de […] Citește tot – ‘Prăbuşiri mentale’.
Creative Coffee sau cine-și-ar-fi-imaginat?
Sunt aproape trei ani de la prima ediție în Iași și aproape tot atâția de când am făcut echipă cu Adriana. Ce a urmat de atunci a fost doar de bine, chiar și cu 10 ore diferență de fus orar, distanțe de zeci de mii de kilometri și o grămadă de mesaje și minute petrecute […] Citește tot – ‘Creative Coffee sau cine-și-ar-fi-imaginat?’.
Cum e să ai un mentor și să nu știi?
Mentorship-ul e un fel de cel-mai-sexy-subiect din ultima perioadă. A început cătinel cu antreprenorii și ale lor startupuri care au nevoie de o bornă strașnică și s-a întins ca o caracatiță pe unde a putut. photo via Ionuț Rădulescu Abia ieri mi-am dat seama că eu am un mentor de care nu știam că joacă […] Citește tot – ‘Cum e să ai un mentor și să nu știi?’.
Rezistenţa la schimbări
„Nu schimbarea în sine este o problemă, ci ritmul şi amploarea ei”. (Sir Ken Robinson) photo via The Brander Am intrat cu numărătoarea în a cincea lună din an şi tare îmi doresc să fie una a echilibrului. Nu de alta, dar în primele patru am simţit că sunt într-un roller coaster, iar la butoane […] Citește tot – ‘Rezistenţa la schimbări’.
Povestea Creative Coffee. Pe larg.
Pentru cei care sunt mai sensibili la mulțimea pixelor care se întind în articolul ăsta, puteți citi direct finalul. În schimb, e de datoria mea să vă spun că o să pierdeți multe. Photo credit: Blahzay Am aflat de Creative Coffee de pe Facebook și am ratat prima ediție. Nu eram în târg. De a […] Citește tot – ‘Povestea Creative Coffee. Pe larg.’.
Timpul interior
Mi-am amintit de o metaforă folosită de Eugenia Vodă, realizatoarea emisiunii Profesioniştii: „pentru cei care vor avea timpul şi mai ales timpul interior.” Photo credit: Ionuţ Rădulescu Nu doar pastilele culturale au nevoie de un timp al lor, ci şi viaţa asta de zi cu zi, care se perindă mai mult prin faţa noastră şi […] Citește tot – ‘Timpul interior’.
Când simţi că dai şi nu (prea) primeşti
Voluntariatul nu intră în ograda asta că acolo e vorba despre alte cele. Au mai fost situaţii în care m-am trezit că pic în stări meditative, în care m-am luat la întrebări şi pe mine şi pe cei apropiaţi. Şi nu pot să neg că am trăit şi clipe în care am simţit că în […] Citește tot – ‘Când simţi că dai şi nu (prea) primeşti’.
Despre lucruri începute şi neterminate
La vârsta la care mi-am făcut buletin mi se părea că nu înseamnau nimic, astăzi le resimt ca pe o piatră care îmi stă pe umeri. Am fost un Goe al familiei mele şi un copchil care a bătut deseori cu piciorul în prag. Chiar şi după ce mi-o luam uşor peste cap, de la […] Citește tot – ‘Despre lucruri începute şi neterminate’.
„Alergăm după viaţă”
Prea des uităm că astăzi e mai important decât mâine şi cu mult mai valoros decât peste cinci ani. Trăim prea mult în proiecţii de tot felul şi prea puţin în clipa de faţă. Titlul e de fapt o replică de-a Oanei Pellea pe care am auzit-o la emisiunea Profesioniştii, varianta online. De atunci, m-am […] Citește tot – ‘„Alergăm după viaţă”’.
Fluturi în stomacul de adult
Prietenii de la PRIME Iaşi m-au rugat să scriu editorialul pentru următorul număr al revistei PeRspective. Până iese la lumina www-ului, vă las cu câteva gânduri peste care o să daţi şi în primele pagini. Sper să nu se lase cu plictis şi alte asemenea. Nu ştiu cum se face, dar simt că provocarea a […] Citește tot – ‘Fluturi în stomacul de adult’.
Despre una, despre alta
Se cam aşterne praful în prăvălie şi cum nu e frumos „să stai în colb”, vorba bunicii mele, am zis să probez cheile. Scârţâie un pic, dar încă mai deschid broasca. Am bucuria să mă înconjor de persoane bune şi bine intenţionate. De oameni care văd binele ca destinaţie colectivă, nu ca un interes individual. […] Citește tot – ‘Despre una, despre alta’.
Urme pe piele
În şcoala primară, deşi cred că nu doar atunci, ghiozdanul era un simbol în sine. Ăla greu de te făcea să te apleci pe spate, aproape într-un pod perfect, era semn că urmează o zi lungă şi dificilă. Photo credit: Ioan Bălăşanu Cred că fiecare dintre noi îşi poartă ghiozdanul cum se pricepe mai bine. […] Citește tot – ‘Urme pe piele’.
De fiecare dată
Ştiu de la Sim următoarea întâmplare foarte grăitoare: Dialog (minuscul, aviz Dialoguri minime) de mai demult, din tramvaiul 7, între doi căminişti (has become my daily motto): – N-ai ce face, trebuie să fii tu mai matur şi mai deştept. – De fiecare dată? – De fiecare dată, man! Photo credit: Cristina Poncu Câteodată, simt că […] Citește tot – ‘De fiecare dată’.
La ce bun să ai valori personale?
Mi-am amintit de prima mea întâlnire, cumva oficială, de mentoring. A murit din fașă. Și nu pentru că eu sau el n-am fi luat povestea în serios, ci pentru că nu a avut timp. Nici noi de relație și nici invers. Cu toate astea, am învățat câteva lecții prețioase. Cea care mă ajută cel mai […] Citește tot – ‘La ce bun să ai valori personale?’.
Despre lucruri concrete
Mi se zice, cumva mai des în ultima perioadă, să scriu despre lucruri concrete. Acum nu ştiu exact ce-nseamnă asta că mai tot ce-i prin prăvălia asta e palpabil ca perna care-mi ţine spatele drept. Pentru mine, desigur. Photo credit: Cristina Poncu Mereu am considerat blogul ăsta un fel de loc de joacă, nimic mai […] Citește tot – ‘Despre lucruri concrete’.
Fericirea e, în primul rând, individuală
Învăţ să accept că jocul aşteptărilor nu are reguli bătute în cuie. Că, oricât de pregătită aş fi, există rupturi care mă lasă cu ochii în soare. De aceea, îmi dau silinţa să accept că fericirea e, în primul rând, individuală. Nu-mi amintesc un context specific în care să-mi fi plăcut să fiu singură la […] Citește tot – ‘Fericirea e, în primul rând, individuală’.
Când suntem singuri
De curând, cineva apropiat mă sfătuia să petrec mai mult timp cu mine. Să am curaj să fac asta nu neapărat cu o frecvenţă stabilită nemţeşte, dar cu sinceritate până la capăt. Photo credit: Oana Marocico Deşi grădina prin care mă plimb zi de zi e doldora de oameni de tot soiul, iar zgomotul de […] Citește tot – ‘Când suntem singuri’.
Apă rece pe faţă
M-am fâstâcit un pic până să găsesc un titlu pe care să îl tastez împăcată. Cred că l-am găsit şi mai cred că prea des uităm de noi, dar mai ales de traseul pe care l-am parcurs ca să ajungem aici. Orice ar însemna acest „aici”. via Ultimele zile am învăţat că puterea de a […] Citește tot – ‘Apă rece pe faţă’.
Mai puţin, mai bine
Într-o lume alambicată în care ţinem pedala la podea, să spun că îmi doresc mai puţin e cel puţin anapoda. Sau poate naiv. Sau ambele. De fapt, îmi place să cred că ăsta-i drumul spre (mai) bine. via Mi-am dat seama, nu doar în noaptea care a schimbat o cifră dintr-un an, că mai mereu […] Citește tot – ‘Mai puţin, mai bine’.
Exerciţii de detaşare
Vreau nu vreau, sfârşitul de an vine la pachet cu o desagă plină ochi. Cu un film derulat în sens invers, poate o ieşi la iveală ceva ce mi-a scăpat la un moment dat, dar şi cu sentimentul că pentru a merge înainte trebuie să pricep ce şi cum a fost până în clipa cu […] Citește tot – ‘Exerciţii de detaşare’.
A fost un an despre potriviri
Gândurile mele au luat-o la galop, doar că în sens invers. Nu ştiu cum şi în ce fel, dar simt că anul ăsta a fost, în mare măsură, despre potriviri. Unele au dat cu plus, altele au dat cu stângu-n dreptu’, iar din cele mai multe am învăţat morala. Potriviri în fel şi chip, de […] Citește tot – ‘A fost un an despre potriviri’.
Acasă începe să fie mai mult o stare şi mai puţin un loc
E de departe cel mai lung titlu şi nu pentru că mi-aş bate eu capul cu stimabilul Google, ci pentru că exact aşa simt. Şi când e vorba de sentimente nu prea mă lasă inima să le pun în cuvinte puţine. Foto credit: Adrian aka Blahzay Deşi sunt la mai bine de 100 de kilometri […] Citește tot – ‘Acasă începe să fie mai mult o stare şi mai puţin un loc’.
Viaţa la ţară şi a ei morală
Nu prea îmi place să recunosc că vin acasă cam rar. Toamna asta m-am asortat un pic mai mult cu gândul ăsta, dar s-a întâmplat ca la începutul anului să număr mai bine de 100 de zile fără să calc pe aici. Ce se întâmplă negreşit, de fiecare dată când vin acasă, e vizita la […] Citește tot – ‘Viaţa la ţară şi a ei morală’.
La ce suntem părtaşi?
Cineva spunea că suntem un cumul de experienţe, iar altcineva că fiecare doarme cum îşi aşterne. Cred că somnul e mai dulce în funcţie de ce şi cum adunăm peste zi. Foto credit: Cristina Poncu Ca să fiu sigură că visez frumos, deşi mi se întâmplă să mă mai trezesc speriată, încerc să păstrez un […] Citește tot – ‘La ce suntem părtaşi?’.
Să renunţi e cel mai uşor
Sunt câteva zile de când stau cu ciorna asta deschisă. Am scris titlul rapid şi m-am oprit, iar de atunci m-am tot răsucit în fel şi chip. Foto credit: Cristina Poncu (care urmează să îşi facă blog) Îmi amintesc, cu drag şi dor, de copilăria frumoasă pe care am petrecut-o şi pe care am întins-o […] Citește tot – ‘Să renunţi e cel mai uşor’.
E bine să ştim cum funcţionăm
Funcţionatul ăsta e de multe feluri, însă de data asta mă refer, cu precădere, la cel profesional. E nevoie să ne ştim valorile ca să descoperim pe ce drum putem călca, e nevoie să înţelegem ce ne face fericiţi la job ca să ştim dacă suntem la locul potrivit. foto via Cristina Poncu Zielele astea, […] Citește tot – ‘E bine să ştim cum funcţionăm’.
Fericirea nu e în lucrurile mărunte
Sunt zile în care bucuria te însoţeşte ca o umbră. Fără cine ştie ce motiv, eşti împăcat cu tine şi cu ce faci. E o stare de bine greu de pus în cuvinte, dar frumos de trăit. Foto credit: Cristina Poncu Ne plac clişeele la fel de mult pe cât ne plac plimbările prin parc. […] Citește tot – ‘Fericirea nu e în lucrurile mărunte’.
Ce înseamnă să cunoşti pe cineva?
Dacă e să ne luăm după lista de pe Facebook am spune că fiecare dintre noi ar forma liniştit, împreună cu ai lui prieteni, populaţia unui sat de munte. Dacă e să ne luăm după viaţa din offline am îndrăzni să zicem că avem contact social din plin, vorba unui fost profesor de-al meu, îndrăgostit […] Citește tot – ‘Ce înseamnă să cunoşti pe cineva?’.
Înainte de toate, maturitate
Ideea articolului de faţă mi-a picat cu tronc acum mai bine de două săptămâni. Rar mi se întâmplă să las la decantat atât de mult, dar se pare că de data asta mi-a ieşit. Şi bine am făcut că nu m-am hazardat. Maturitatea e un cuvânt care arată cu degetul mare către adulţi. Ei sunt […] Citește tot – ‘Înainte de toate, maturitate’.
Ce straie poartă starea de bine?
Alergăm după fericire la fel de mult pe cât tânjim după zilele senine de primăvară. Căutăm bucuria cu binoclul când ea stă cuminte lângă. Răscolim liniştea în neştire, fără să ne uităm acolo unde e mereu, în noi. Cum adevărul absolut e mai mult un moft şi mai puţin o realitate, cred sincer că dăm […] Citește tot – ‘Ce straie poartă starea de bine?’.
E aprecierea un moft?
Dacă e să tragem cu ochiul la piramida lui Maslow, am remarca repejor că aprecierea e soră geamănă cu recunoaşterea şi că e aproape de vârf. Adică deloc de neglijat, de lăsat la coada listei. Îndrăznesc să spun, cu voce tare când scriu rândurile astea, că aprecierea înseamnă mult mai mult decât banii luaţi într-o […] Citește tot – ‘E aprecierea un moft?’.
Ratăm prea multe?
Un schimb recent de sms-uri mi-a amintit cât de lipiţi sunt unii de job şi doar de el. Nimic rău până aici, dar când mult devine prea mult, iar prea mult-ul începe să te orbească, ceva trebuie schimbat. photo credit: Iulian Amarandei Oricât de tare ne-ar plăcea să stăm la birou, oricât de motivaţi şi […] Citește tot – ‘Ratăm prea multe?’.
Câte dintre luptele pe care le ducem sunt ale noastre?
Cum puţini dintre cei care rătăcesc prin prăvălia asta sunt persoane solitare, care trăiesc pe un vârf de munte mai mult de trei zile în cinci ani, cred sincer că şi ei se confruntă cu mai multe lupte. Sau poate că e, aparent, doar una, dar dacă face cât zece tot pe-acolo iese la socoteala […] Citește tot – ‘Câte dintre luptele pe care le ducem sunt ale noastre?’.
Restul e decor
Ştiu, de la sora mea, o vorbă frumoasă, al cărei autor nu mi-l amintesc la ora asta: „Pentru doi îndrăgostiţi lumea toată-i un decor.” Nimic mai adevărat, nu-i aşa? Ce nu spune citatul ăsta e că suntem parte din mai multe decoruri, după faptă şi răsplată. Unul e ăla din planul personal, altul e ăla […] Citește tot – ‘Restul e decor’.
Discrepanţa dintre ce gândim şi ce spunem
Ne batem cu pumnul în piept că vrem doar adevărul. Că din asta ne hrănim, că spre asta tânjim, că în asta credem. Dar de câte ori nu s-a întâmplat să ne stea pe buze şi să rămână tot acolo ani mai târziu? photo via Pinterest Cred sincer că, uneori, diferenţa dintre gândurile care ne […] Citește tot – ‘Discrepanţa dintre ce gândim şi ce spunem’.
De ce „cu cine” e mai important decât „cu ce”?
Gladwell spune că suntem suma celor cinci oameni alături de care ne petrecem majoritatea timpului. Aşadar, bine ar fi ca personajele cu pricina să fie într-un mare fel. Nu de alta, dar ei spun ceva despre noi şi invers. Şi toţi vrem să ieşim pe plus, nu-i aşa? Acum un an şi ceva am înţeles […] Citește tot – ‘De ce „cu cine” e mai important decât „cu ce”?’.
Cât de mare e distanţa dintre noi?
Cred că există o dinamică a distanţelor la fel de mult cum cred că, adesea, nu are nimic de-a face cu numărul de kilometri. Între distanţa teritorială şi cea mentală poate fi un singur pas sau o lume întreagă. photo (c): Regarde le ciel Ştiu persoane tactile, care se simt confortabil să atingă umărul sau […] Citește tot – ‘Cât de mare e distanţa dintre noi?’.
Am deschis uşa de 484 de ori
Uşa de la prăvălia asta online, cu numele de blog. Am uitat, iar, de ziua în care am scris prima oară pentru un url în care îmi apărea numele. Au trecut patru ani şi un pic de atunci, iar balamalele încă mai ţin. photo (c): Cristina Poncu Dacă e să mă uit în urmă, aş […] Citește tot – ‘Am deschis uşa de 484 de ori’.
Nevoia de a fi ascultat
Nu ţine cont de rasă, de limbă, de hainele pe care le purtăm, de obsesiile muzicale, de hobby-urile în care investim în fel şi chip. Nevoia de a fi ascultat e la fel de reală ca iubirea pe care un părinte o are pentru ale sale odrasle. photo via Pinterest O nevoie nu înseamnă o […] Citește tot – ‘Nevoia de a fi ascultat’.
La ce-i bună incertitudinea?
O viaţă lineară e aparent lipsită de riscuri. E ca o plimbare pe munte, relaxantă şi frumoasă, în care respirăm aer sănătos. Ce se întâmplă dacă îşi schimbă cursul? Fără echipamentul potrivit, fără câteva scenarii şi fără un antrenament mental, totul se poate ruina. photo via The Brander Cred că incertitudinea ne îndeamnă spre evoluţie, […] Citește tot – ‘La ce-i bună incertitudinea?’.
Ce hram poartă asumarea?
Se spune că asumarea vine la pachet cu maturitatea, care apare în vieţile noastre odată cu vârsta, iar timpul curge oricum în legea lui. via Seth Godin Dacă e să mă uit în jurul meu, nu mulţi sunt cei care au înţeles rapid că asumarea e mai degrabă un fel de a fi şi de […] Citește tot – ‘Ce hram poartă asumarea?’.
La ce vibrăm?
De curând, mi-am dat seama, poate mai mult ca niciodată, cât e de important să fim vii. Să ne bucurăm, cu adevărat şi până la capăt, de lucruri care, de lungul şi latul unei zile, nu ni se amestecă printre gânduri. photo credit: Cristina Poncu Pentru unii, trei zile fără semnal şi automat fără internet […] Citește tot – ‘La ce vibrăm?’.
Prea mult versus prea puţin
S-ar traduce în dezechilibru, nu? Ce nu e bine proporţionat, ce nu se cerne cu răbdare, în cantităţi egale, înseamnă că e inegal, inconstant, instabil. photo via Matematic vorbind, deşi nu sunt mare iubitoare de cifre, mea culpa, aşa e. Două mulţimi care nu pot fi puse pe acelaşi raft, ascunse bine sub ambalaje lucioase […] Citește tot – ‘Prea mult versus prea puţin’.
De ce sunt aşa de sexy industriile creative?
Înainte să plece în San Francisco cu Worksurfers, Adriana mi-a povestit în mai multe rânduri despre programul Europa Creativă. Mi-a mai ajuns la urechi de câteva ori până atunci, sub diferite pretexte, toate serioase, se înţelege. Interesul pentru această iniţiativă e aproape la fel de mare ca cel pentru Roşia Montană, chiar dacă încă nu […] Citește tot – ‘De ce sunt aşa de sexy industriile creative?’.
În pielea goală
E vorba mai mult despre o stare şi mai puţin despre un fapt. Mai mult despre o atitudine şi mai puţin despre un adevăr. Mai mult despre o proiecţie şi mai puţin despre o realitate. Pablo Picasso via Cred că ne simţim în pielea goală ori de câte ori o luăm de la început. N-aş […] Citește tot – ‘În pielea goală’.
Cât ne costă că nu mai suntem surprinşi?
Ridicatul din umeri, datul ochilor peste cap, „nu ştiu-ul” sau „habar n-am-ul”, je m’en fiche-ul, toate costă. Poate nu pe moment, poate nu mult, poate nu în totalitate, însă, la un moment dat, se întorc ca un bumerang. Faptul că evităm sau pur şi simpu am devenit imuni, că nu mai suntem surprinşi de anormal, […] Citește tot – ‘Cât ne costă că nu mai suntem surprinşi?’.
Nu timpul schimbă lucrurile
Un prieten bun mi-a spus, în mai multe rânduri, că „Time doesn’t change things. Things change things.”. Cât se poate de adevărat dacă mă gândesc că unele zicale le folosim mai mult din reflex şi mai puţin conştient. Exact ca în cazul „timpul le rezolvă pe toate”. Ei bine, nici timpul nu vine doar cu […] Citește tot – ‘Nu timpul schimbă lucrurile’.
La locul potrivit
Când ştii că eşti la locul potrivit? Când faci ceea ce îţi place, când câştigi mai mult, când ai mentori pe lângă tine, când lucrezi pentru oameni şi proiecte măreţe, când ai propriul birou, când orele petrecute acolo nu mai contează, când eşti apreciat, când simţi că rolul tău e de departe mai important decât […] Citește tot – ‘La locul potrivit’.
Timp pentru noi
Cred că ăsta e rolul vacanţelor. Să elimine cât mai multe din decorul zilnic, să ne ţină mintea ocupată cu altele, să ne pună pe pauză de la ce ne macină şi să ne încarce cu energie. E, de fapt, un pretext social, de a petrece timp cu noi înşine, chiar şi atunci când plecăm […] Citește tot – ‘Timp pentru noi’.
„Seara, oamenii sunt slabi”
Titul articolului de faţă e, de fapt, un gând verbalizat în seara asta, pe o bancă din Copou. Spus cu fermitate şi cu zâmbetul pe buze. Şi-a făcut loc în discuţie într-un mod elegant şi natural. Vorbeam, printre altele, despre oamenii care pleacă. Din viaţa noastră, dintr-un job, dintr-o ţară, dintr-o casă. Despre cei care, […] Citește tot – ‘„Seara, oamenii sunt slabi”’.
Relaţiile funcţionale, bune dacă le înţelegi
Cum nu-mi plac adevărurile absolute, nu prea îndrăznesc să spun că e albă sau neagră. În schimb, îmi dau seama că nu puţine sunt situaţiile în care aşteptările sunt cele care ne fac să ne simţim într-un fel sau altul. Dacă au fost sau nu satisfăcute sau măcar înţelese, dacă cuiva le-a păsat de ele […] Citește tot – ‘Relaţiile funcţionale, bune dacă le înţelegi’.
Bazar de link-uri #21
A trecut ceva vreme de la ultimul bazar aşa că am hotărât să schimb macazul. Încerc să fac o plimbare printre www-uri şi să aleg ce-i mai bun, măcar pentru mine, dar poate se nimereşte şi pentru alţii, o dată la două săptămâni. photo (c): National Geographic La Creative Coffee No. 14 vom afla care […] Citește tot – ‘Bazar de link-uri #21’.
De unde vine fericirea?
Trăiesc una dintre cele mai intense perioade de până acum. De la tot ce înseamnă personal la profesional şi invers. Sunt zile intense care se lungesc cu eleganţă până noaptea târziu, iar dimineaţa devreme bat din nou la geam. Aduc cu ele o sumedenie de stări şi sentimente, care de care mai contradictorii. Unele mă […] Citește tot – ‘De unde vine fericirea?’.
Despre lupte şi eroi
Dintodeauna am fost atraşi de eroi. De la cei din desenele animate, la cei din poveştile descoperite în şcoală şi până la cazurile reale. Ne plac şi îi admirăm pentru că, de obicei, au ceva ce noi nu avem. Găsim la ei ceva ce nouă ne lipseşte. Ceva ce avem mai puţin sau deloc. Poate […] Citește tot – ‘Despre lupte şi eroi’.
De la 1 la 8 şi înapoi
Şotronul era unul dintre jocurile plictisitoare din copilărie. Era rezerva la care apelam când eram prea plictisită, când nu era ceva la îndemână, când nu mai aveam energie să născocesc cine ştie ce. De la cât de îndemânatică eram când aruncam piatra şi până la cât de repede ştiam să sar fără să ating marginile […] Citește tot – ‘De la 1 la 8 şi înapoi’.
Ce am învăţat pe parcursul a 1475 kilometri?
Lecţiile de viaţă pot fi învăţate de la oameni cunoscuţi şi necunoscuţi, de la evenimente mai mult sau mai puţin fancy, de la plimbările fără ţintă, de la natură. În ultima săptămână am fost mult mai atentă la ce şi cum mi-au transmis toate acestea. Pe parcursul traseului Iaşi—Bucureşti—Râmnicu Vâlcea—Cluj—Sibiu—Sighişoara—Iaşi am avut timp din plin […] Citește tot – ‘Ce am învăţat pe parcursul a 1475 kilometri?’.
Bucurii, fel de fel
„Singurul lucru cu adevărat important este să simţi şi să trăieşti pentru lucrurile în care crezi—atâta vreme cât nu te limitezi să crezi numai în propriul tău confort.” (Colecționarul—John Fowles) Îmi dau seama că nu multe sunt lucrurile, dar mai ales oamenii, în care cred. Iar încrederea asta poartă straie în fel şi chip, însă […] Citește tot – ‘Bucurii, fel de fel’.
Printre rânduri
Simt şi cred cu tărie că Asociaţia Industrii Creative are şanse reale să schimbe în bine nu un oraş întreg, dar cu siguranţă viaţa câtorva creativi din comunitate. Şi nu pentru că sunt un fel de capul răutăţilor în cadrul acestui ONG, ci pentru că, cel puţin în ultimele şapte luni, m-am convins că o […] Citește tot – ‘Printre rânduri’.
Despre puterea de a aştepta
Cine să mai aştepte când totul e atât de perisabil? Când, dacă nu ai făcut live-blogging din ceafa evenimentului aproape că nu mai are sens să te încumeţi să scrii? Când un mesaj pe Facebook apare în hăul news feed-ului la doar câteva minute după ce am apăsat F5? Când mai toate apariţiile de domeniu […] Citește tot – ‘Despre puterea de a aştepta’.
De la zero
De la zero e mai mult o stare şi mai puţin o realitate. Mai degrabă un fel de a simţi decât unul de a fi. descoperită la George Cred tot mai mult că începuturile au apărut pentru că au existat mai întâi sfârşituri care au ieşit la iveală pentru că primele nu erau ce credeam […] Citește tot – ‘De la zero’.
Cât costă să nu mai crezi?
Nu îndrăznesc să întorc crezutul ăsta pe toate feţele şi nici nu îmi place să mă raportez la un adevăr absolut. În schimb, încep să înţeleg tot mai bine ce consecinţe apar la suprafaţă când nu mai credem. În oameni, în proiecte, în nevoi, în aşteptări, în promisiuni. via Timpul ăsta în care plutim uşor […] Citește tot – ‘Cât costă să nu mai crezi?’.
Şi victoriile mici merită sărbătorite
Asta în cazul în care reuşim să ne aliniem aşteptările şi să înţelegem ce înseamnă „victorii mici”. Nici nu ştiu dacă victoriile pot fi etichetate într-un fel sau altul. Mi se pare că partea asta din definiţie vorbeşte de la sine: „triumf al unei ideii”. Şi nu întâmplător am luat bucăţica cu pricina în calcul. […] Citește tot – ‘Şi victoriile mici merită sărbătorite’.
Cum e mai bine?
Să accepţi că ai pierdut una, două sau douăzeci de bătălii sau încă să mai speri? La o schimbare de situaţie, de perspectivă, de ceva? Să iei lucrurile ca atare, adică să spui „asta e, aşa trebuia să se întâmple”, să fii nervos pe tine că nu ai făcut ceva când trebuia (puteai?), oricât de […] Citește tot – ‘Cum e mai bine?’.
Câteodată, totul înseamnă nimic
Cred că e prima oară când chiar simt că deciziile pe care le am de luat sunt grele. Nu multe, nu urgente, grele. via Grele pentru că în funcţie de ele urc un alt munte sau mă plimb pe potecile ăstuia, pentru că mă vor ajuta să fac mai bine ce îmi place sau doar […] Citește tot – ‘Câteodată, totul înseamnă nimic’.
La final de APC#3
A fost un drum lung, de aproape trei luni. Simt nevoia să vă povestesc ce intersecţii mi-au dat bătăi de cap, de câte ori am fost nevoită să fac plinul, cine au fost ghizii de pe marginea drumului şi de ce finalul e mereu fericit. via APC#3 e o călătorie nu doar pentru echipele selectate, […] Citește tot – ‘La final de APC#3’.
De ce e bine să ne oprim?
Opritul ăsta e de mai multe feluri, desigur. Opritul din a face ce nu ne place, din relaţii nesănătoase, fie ele de un fel sau de altul, din alimentaţie alandala, din maşina de spălat în care suntem captivi zi de zi, la o turaţie fixată de cele mai multe ori de alţii. via De data […] Citește tot – ‘De ce e bine să ne oprim?’.